Liniște și un nou mandat
O liniște aproape mormântală s-a așternut peste Valea Jiului. Alegerile s-au terminat, a dat și un pic căldura, așadar sunt ceva motive de liniște. Noii primari s-au așezat pe scaune, iar vechii și-au mutat pixul de pe stânga pe dreapta sau invers. Și atât. Entuziasmul unui nou mandat nu pare să-i insuflețească în vreun fel, pentru că, cel mai probabil, ei nu prea mai pot fi însuflețiți de nimic.
Nici Brexit-ul nu le poate tulbura liniștea. Nici altceva. Și îi așteaptă patru ani la fel.
Despre Opoziție ce să mai zicem. Ea n-a existat până acum și nu va exista nici de acum încolo, pentru că la noi politica e altfel. În sensul rău. Adică nu se face niciun fel de politică. Nimeni nu vrea și nici nu-și permite să-i supere pe domnii și doamnele din majorități și mai ales pe primari. Până în 2020 mai e – Slavă Domnului! – destul, așa că aleșii noștri nu prea au de ce să se agite.
Plus că în multe consilii majoritățile sunt covârșitoare, deci nu are nimeni sorți de mari izbânzi, iar spațiul public le e încă străin multora dintre cei care au ajuns în consilii. E un soi de handicap pe care mulți așa-ziși politicieni nu reușesc să îl depășească, în special pentru că se cred foarte deștepți și nu mai pot învăța nimic. Ei bine, nu e deloc așa.
După ce au fost aleși, independenții s-au dat și ei la fund de tot. Nu pentru că înainte au fost foarte vzibili. Dar fără să generalizez, și pentru mulți dintre ei urmează patru ani de liniște. De ridicări de mâini și cam atât.
Presa e și ea destul de cuminte, pentru că rareori publicațiile își permit să iasă din rând, din cauza constrângerilor economice în care se găsesc. La fel și societatea civilă. Încă cei mai mulți dintre mai-marii orașelor privesc cu suspiciune toate organizațiile care nu sunt biserici, deși proiectele acestora ar putea aduce multă plus valoare comunităților.
Nu e loc de optimism nici în acestă privință, deși comunicarea publică ar însemna mai multă imagine pentru ei. Dar cine mai are nevoie de imagine, acum că mandatele sunt câștigate? Cei care înțeleg cum funcționează politica, ar fi răspunsul corect. Dar ce mai e corect astăzi.
Cred că expunerea de până aici aduce suficiente argumente care nu ne oferă premise pentru așteptări prea mari. De altfel, poate nici n-ar fi prea bine. Pentru că marile așteptări pot naște ușor mari dezamăgiri. Constat însă că, dezamăgirea ne pândește oricum de după colț, așa că trebuie să ne cautăm resurse de optimism în noi și în ceea ce e legat strict de noi.
Dacă vom aștepta ca să găsim resurse de optimism în ceea ce vor face aleșii noștri, riscăm să nu aflăm, din cauza handicapului comunicațional, dacă se va întâmpla ceva bun sau, și mai rău, să așteptăm degeaba foarte multă vreme.
Așadar, e liniște. Prea multă liniște!
Nicu Tașcă
