Linişte! Vorbeşte infractorul Adrian Severin!
Sunt ferm convins că justiţia greşeşte de multe ori, fie condamnând oameni care sunt nevinovaţi, fie condamnând prea mult sau prea puţin, în cazul celor găsiţi vinovaţi. Sigur, există excese sau toleranţe inexplicabile, nimic nu este perfect, şi cu atât mai puţin justiţia care este relativă. O relativitate dictată de factorul politic.
În cazul lui Adrian Severin sunt însă sigur că justiţia a avut dreptate când l-a condamnat. A greşit în două rânduri: când i-a dat doar patru ani şi când l-a eliberat condiţionat.
Ieşit din puşcărie, infractorul a înţeles că trebuie să se adauge forţelor anti-justiţie şi să atace din toate poziţiile. Iată ce delirează, printre altele, puşcăriaşul eliberat condiţionat: a fost condamnat pe probe îndoielnice şi pentru că a condamnat binomul SRI – DNA. Din câte ştiu eu, în ţările civilizate, atunci când ai fost condamnat definitiv, eşti vinovat. Exceptând ideea că România ar fi o ţară civilizată, rămân totuşi colegii de parlament european ai infractorului care şi-au dat imediat demisia din parlamentul european, nu ca pesedistul nesimţit Severin, şi care au fost şi încarceraţi după procesul demarat. Cazul lui Ernst Strasser, condamnat definitiv la închisoare de trei ani pentru corupţie, în aceiaşi speţă ca a infractorului Severin, este viu.
Infractorul român Adrian Severin este însă o excepţie: el este nevinovat, deşi tovarăşii lui de tâlhărie din Parlamentul European au fost găsiţi rând pe rând vinovaţi de instanţele judecătoreşti din ţările lor.
Cum aş putea traduce acest fapt? Adrian Severin trăieşte într-o realitate paralelă pe care doreşte să ne-o impună tuturor. El nu se consideră condamnat pentru corupţie, pentru golăneală politică. El, infractorul, se consideră condamnat politic. Un fel de martir. De altfel aşa şi continua delirul, care arată că sănătatea lui psihică este grav afectată, nu doar când vorbeşte de „binele irosit” în puşcării, ci şi când îl acuză pe prim-vicepreşedintele Comisiei Europene, că: „Frans Timmermans ne-a dat lecţii astăzi. E o neruşinare”.
Rămâi stupefiat cum un infractor, un puşcăriaş de abia eliberat condiţionat (de două, trei zile?) îl etichetează ca neruşinat la televiziuni pe vicepreşedintele Comisiei Europene, pentru faptul că a atras atenţia că România, parte dintr-un Proiect European, trebuie să respecte directivele asumate. Pentru un destin comun şi mai bun! Oare infractorul nu poate, nu trebuie, nu e necesar să răspundă pentru încălcarea unor norme de eliberare condiţionată?
Poluarea spaţiului public se întâmplă şi din cauză că Adrian Severin nu a rămas la stadiul de… monahul Celularie! Atât cât dicta legea! În integralitatea pedepsei!
Valentin Fulger
