„Lordul” comunist al cuvintelor prespălate în mizeria capitalismului de cumetrie, este tăinuitor sau complice?
De ani de zile urmăresc zâmbind editorialele „maestrului” Cristoiu, băiatul (comunist şi) bătrân al presei versatile (şi găinăreşti) din România. Chiar domnia sa recunoaşte în dese rânduri, evident defensiv-ofensiv, că este comunist. Recunosc şi eu stilul său comunist şi mă bucur că nu trebuie să-l acuz, ci doar să-l aprob. Este un comunist, prin stilul versatil şi manipulator care l-a consacrat. Parcă îl văd şi acum acasă la blocul de neam prost al lui Adrian Năstase (fostul prim ministru al României, fost preşedinte al PSD şi infractor înrăit, condamnat la puşcărie de două ori, cu executare pe bune!), cum îi ducea spăşit un ghiveci cu flori la care adăuga un bon fiscal. Ca să fie, că nu se ştie!
Acelaşi „maestru” îşi exersa limba jurnalistică în cele mai imposibile colţuri de ajuns (este o metaforă, maestre! Doar comuniştii ca dvs. ştiu cum stă treaba cu Ana Pauker şi cu Dej/ Au băgat spaima- n burgheji) împingând vârful ei, ca peniţă, până în cele mai întunecate şi adânci locuri. Locurile minţii, sau la ce se gândea mintea dvs? La vreun cuplu, tip binom? La vreun trinom, tip triunghi amoros? La vreun polinom?
Editorialele domniei sale sau ce scrie dânsul acolo, un fel de spovedanii, jelanii sau scripturi ale blândei blonde furăcioase, sunt lungi, redundante, plictisitoare, enervante şi sâcâitoare prin insistenţa lor bolnăvicioasă de a ne arăta sâsâit şi peltic cum se aruncă asupra noastre binoame, trinoame, polinoame, uneori şi hexagoane sau ecuaţii cu mai multe necunoscute!
Bunăoară, acum câteva zile, mai spre seară, dintr-un „editorial” din „maestrul” Cristoiu a sărit pe mine o (ne)cunoscută blondă cu gura mare care zicea că-l caută pe Traian. Am dat-o jos de pe mine, necunoscuta zicea că vrea să-i zic unde-i jurnalul! Am căutat s-o liniştesc, şi i-am dat până când s-a liniştit… răspunsuri, sau ce credeţi? Apoi am întrebat-o: ce-ai de mentă…sau de tei? Cică…de mentă! Nu am avut nimic împotrivă, m-am conformat şi i-am dat toate binoamele sau polinoamele avute la dispoziţie. Nu m-a deranjat! Dimpotrivă, am mulţumit Statului Paralel pentru posibilitatea de a „denunţa” totul! Am dat totul…
La fel şi „maestrul” Cristoiu, depozitarul unui jurnal de infractoare. Un Jurnal de călătorie prin lumea plină de umbre a corupţiei şi mafiei politice, financiare şi nu numai, din România. Chiar mă întreb: Ce aşteptaţi, voi DNA sau DIICOT, să înhăţaţi acest complice sau tăinuitor? Acest depozitar al unor mărturii împotriva Statului de Drept, acum când cea care i-a încredinţat acest jurnal al infracţiunilor este dovedită TOTAL ca infractoare? Acolo sunt dovezi sub formă de înscrisuri, date, fapte, nume, cifre, conturi, numere de telefon.
„Maestre”, mai face găina pui vii, sau îi fată căţeaua? Ştii care căţea, nu te mai preface…
Valentin Fulger
Greu a fost cu polinoamele, mai ales cu impartirea lor, dar se pare ca e mult mai greu cu binoamele. Cel mai greu e sa alegi dintre doua posibilitati. Imi place articolul dar cred ca daca blonda sarea pe dumneavoastra dintr-o coasta nu o dadea-ti asa repede jos!! Cica avea experienta. „Maestrul” are farmecul lui dar tineretul nu mai are rabdare cu el si bine face. Am gasit o rezolvare pentru doamna cea blonda care cauta „jurnalul” . Sa o indrumam spre colegul Dvs. ca o „rezolva „,ii trimite cartea Observator Jurnal socio-politic … cu un autograf !!
Va multumesc! Am sa-l rog pe Nicu sa pregateasca, pentru orice eventualitate, un Observator cu autograf, nu de alta dar s-ar putea sa sara iar si vreau sa fiu pregatit! Aprecizez umorul dvs!