Lupta contrariilor
Am nevoie de un prinţ, de un salvator, pentru a avea o viaţă ca-n poveşti?
Paradigma bine încetăţenită sună astfel: Cum să-ţi întemeiezi o familie fără un „el”,cum să–ti construieşti casă cu mansardă, cum să mergi în vacanţă …singură?
Avem nevoie de un prinţ! Cel puţin aşa suna „decretul” vieţii cotidiene, până nu demult !
Generaţia Disney, cum îmi place mie să o numesc, în paradigma asta se înscria, iar subsemnata nu a făcut excepţie.
Azi vad rămăşitele acelei generaţii, cu unele reminiscenţe pe ici pe colo. Poveştile s-au schimbat, prinţul şi prinţesa pot fi acum doi prinţi (ei) sau două prinţese, sau ce vă mai trece prin cap. Am auzit că unul s-a căsătorit cu o macara!!! Sunt sigură ca relaţia scârţâie pe ici pe colo…
Iar prinţesele, adevărate luptătoare, nu mai vor să fie salvate… se salvează singure!
Trebuie schimbat scenariul, altfel intram în depresie! Unde-i salvatorul? Şi mai ales, pe cine mai salvează?
Întoarcem o pagina de istorie, de evoluţie a mentalităţii umane şi parcă suntem în altă poveste. Nouă, celor din generaţia Disney ni se pare că e un coşmar! Astfel de povesti de groază nu sunt pentru noi.
Dar generaţiile care s-au născut în noua realitate li se pare că este normală această diversitate.
Oare cine are dreptate? Şi mai ales ce are de gând viitorul să ne aducă pe lângă ce avem acum?
Simina Marin
