Mai multă Europă sau deloc?

You may also like...

2 Responses

  1. RAD GHEORGHITA spune:

    Nu sunt de acord cu “extrem de anosta”. Imi pare rau dar se pare ca nu v-ati prins pentru ce s-a facut Campanie Electorala. Ar fi trebuit sa fie pentru Europarlamentare dar a fost si este fiecare pentru EL. Presedintele cu Referendumul isi face campanie pentru Prezidentiale iar PSD-ul isi face campanie pentru Alegerile generale. Haideti sa fim seriosi cu maghiarizarea UE. Se va accentua “nationalismul ” SAU “nationalul ” in UE, asta e intrebarea ? E sigur ca asistam la o RECONFIGURARE CULTURALA A POLITICII GLOBALE dupa cum bine spune S.P .Huntington in cartea sa Ciocnirea Civilizatiilor. In rest subscriu la ideile Dvs. dar nu stiu cand Romania va face saltul spre modernizare. Deocamdata am vazut doar pasi seriosi spre modernizarea agriculturii. Stam bine si la IT.

  2. Articol interesant dar bazat pe unele clișee: modernizare, europenism vs. naţionalism, “Vechea Europă”, dar și pe o temere nejustificată, cred eu, privind viitorul U.E. Dl. N. Tașcă încearcă să creioneze un tablou al metehnelor românești în raport cu necesitatea?! integrării totale în această organizaţie îndeajuns de primejdioasă pentru identitatea naţională a românilor și a tuturor popoarelor sale, nu numai a celor din “Noua Europă”, în contextul provocărilor viitorului. Acest “orizont” al așteptărilor stresante pentru identitatea românească trebuie să ne îngrijoreze profund, nu iluzoria și inutila “identitate” europeană! Nu trebuie să privim acest viitor al nostru în U.E. cu neîncredere totală ( încă există și va exista, cu siguranţă, acel spirit naţional destul de profund care să ne rezerve un viitor anume), dar nici să picăm în cealaltă extremă, a încrederii totale în “imaculata” conducere de la Bruxelles și Strasbourg… Oare, noi, cei din “Est” suntem predestinaţi să fim o “monedă de schimb” între interesele U.E. (în special ale Germaniei) și ale Rusiei, cum ne îndeamnă unii să credem?! În final, întreb și eu: oare pe români i-a chestionat cineva înainte de 2007 în privinţa aderării la U.E., dar nu prin intermediul unor conferinţe, simpozioane, întâlniri cu alegătorii, opinii exprimate de “elita” politică și intelectuală a ţării ci printr-un plebiscit/ referendum și dacă nu, atunci pe ce se întemeiază această apartenenţă la structurile europene?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *