Mai multă Europă sau deloc?
Campania electorală s-a dovedit extrem de anostă. Parcă chiar mai mult decât ne-am aşteptat. Deşi suntem la mijlocul ei, încă nu s-a explicat ce face Parlamentul European, care este rolul său, ce fac celelalte instituţii şi cât de importantă este Uniunea Europeană pentru noi.
De fapt, nu prea are cine să o facă.
Strategii de campanie s-au dovedit foarte proşti, iar candidaţii care ştiu câte ceva nu au vorbit aproape deloc.
În stilul nostru caracteristic, face mai mult sens faptul că preşedintele Klaus Iohannis nu a invitat-o pe Viorica Dăncilă la Consiliul European de la Sibiu.
Nu contează ce s-a discuta acolo, ci să fie de faţă. Sau de ce nu a fost.
În cazul acestei discuţii, mă resemnez cu faptul că Viorica Dăncilă a fost în Valea Jiului şi sunt indiferent cine a semnat Declaraţia de la Sibiu din partea României.
Mi se pare mai important ce se scrie în acea declaraţie, ce stipulează ea pentru viitorul european.
De fapt, campania electorală ar fi trebuit să fie despre Europa, despre Uniunea Europeană, despre cât o vrem în viaţa noastră, în ţara noastră. Cei mai mulţi ar vrea doar beneficiile apartenenţei la Uniunea Europeană, adică fondurile. Acele fonduri care au modernizat o parte din România.
Dar şi libera circulaţie. A tinerilor. Chiar şi a cerşetorilor şi infractorilor.
Nu vor să ne integrăm în UE în adevăratul sens, adică să fie şi la noi ca la alţii.
Vor doar banii lor. Dar şi metehnele noastre.
În loc să ne integrăm noi în UE, multora le-ar plăcea să îi românizăm pe ei. Adică să nu fim noi ca ei, ci mai degrabă ei ca noi. Ceea ce pare cam utopic.
Cu siguranţă nu suntem singurii care vor asta. Ungurii vor şi ei să maghiarizeze UE şi o fac mai abititir ca ai noştri. La fel şi cehii sau polonezii. Noi ne-am descoperit această dorinţă abia în ultimii ani şi nici nu suntem atât de determinaţi. Încă nu suntem. Dar putem deveni.
Despre asta sunt alegerile din 26 mai 2019. În seara acelei zile vom ştii dacă românii vor mai multă Europă său vor să fim marginali şi poate, la un moment dat, să nu mai fim deloc în UE.
Rămâne de văzut. Dar cu cât mă gândesc mai mult cu atât mi-e mai teamă.
Din păcate, nu ajută deloc nici faptul că nu există o campanie serioasă. O campanie în adevăratul sens al cuvântului. Partidele, fie că sunt pro UE cu adevărat, fie că doar mimează proeuropenismul, se aud puţin spre deloc. Mai mult spre deloc.
Iar în 26 mai, mulţi români nu vor ştii nici acum ce sau cu cine să voteze. Eternul şi românescul Caragiale. E atât de prezent şi atât de ironic.
Ca un scenariu, dacă vom arăta că vrem mai multă Europă, România ar putea intra pe un drum care o va putea duce invariabil spre modernizare. Mai greu, mai cu poticniri (de parcă nu ne-am poticnit destul 30 de ani), dar vom merge încet-încet spre zarea normalităţii.
Dacă însă vom arăta că vrem puţină Europă, cât mai puţină. Că vrem să fim aşa cum am tot fost, cred că vom lua o importantă opţiune spre a nu mai fi deloc în clubul mai mult sau mai puţin select al Uniunii Europene.
Europa întreagă trece prin probleme mari. Chiar şi ţările din Vechea Europă. De altfel, toate previunile arată că euroscepticii şi populiştii vor fi mult mai numeroşi în noul Parlament European. Rămâne doar întrebarea în care parte se vor găsi mai mulţi europarlamentari români.
Nicu Tașcă
Nu sunt de acord cu „extrem de anosta”. Imi pare rau dar se pare ca nu v-ati prins pentru ce s-a facut Campanie Electorala. Ar fi trebuit sa fie pentru Europarlamentare dar a fost si este fiecare pentru EL. Presedintele cu Referendumul isi face campanie pentru Prezidentiale iar PSD-ul isi face campanie pentru Alegerile generale. Haideti sa fim seriosi cu maghiarizarea UE. Se va accentua „nationalismul ” SAU „nationalul ” in UE, asta e intrebarea ? E sigur ca asistam la o RECONFIGURARE CULTURALA A POLITICII GLOBALE dupa cum bine spune S.P .Huntington in cartea sa Ciocnirea Civilizatiilor. In rest subscriu la ideile Dvs. dar nu stiu cand Romania va face saltul spre modernizare. Deocamdata am vazut doar pasi seriosi spre modernizarea agriculturii. Stam bine si la IT.
Articol interesant dar bazat pe unele clișee: modernizare, europenism vs. naţionalism, „Vechea Europă”, dar și pe o temere nejustificată, cred eu, privind viitorul U.E. Dl. N. Tașcă încearcă să creioneze un tablou al metehnelor românești în raport cu necesitatea?! integrării totale în această organizaţie îndeajuns de primejdioasă pentru identitatea naţională a românilor și a tuturor popoarelor sale, nu numai a celor din „Noua Europă”, în contextul provocărilor viitorului. Acest „orizont” al așteptărilor stresante pentru identitatea românească trebuie să ne îngrijoreze profund, nu iluzoria și inutila „identitate” europeană! Nu trebuie să privim acest viitor al nostru în U.E. cu neîncredere totală ( încă există și va exista, cu siguranţă, acel spirit naţional destul de profund care să ne rezerve un viitor anume), dar nici să picăm în cealaltă extremă, a încrederii totale în „imaculata” conducere de la Bruxelles și Strasbourg… Oare, noi, cei din „Est” suntem predestinaţi să fim o „monedă de schimb” între interesele U.E. (în special ale Germaniei) și ale Rusiei, cum ne îndeamnă unii să credem?! În final, întreb și eu: oare pe români i-a chestionat cineva înainte de 2007 în privinţa aderării la U.E., dar nu prin intermediul unor conferinţe, simpozioane, întâlniri cu alegătorii, opinii exprimate de „elita” politică și intelectuală a ţării ci printr-un plebiscit/ referendum și dacă nu, atunci pe ce se întemeiază această apartenenţă la structurile europene?!