Maimuţe cu stilou
Am urmărit cu ceva tip în urmă un videoclip în care un cimpanzeu primea în mâini o mitralieră. Tâmpiţii care i-o încredinţaseră erau siguri că este doar pentru amuzament (http://www.livebiz.ro/video/iata-ce-se-intampla-cand-ii-dai-unei-maimute-o-pusca-mitraliera). Cele care au urmat au fost edificatoare. Maimuţa, probabil imitând comportamentele celor în preajma cărora trăia, a început să utilizeze arma, ridicând-o apoi victorioasă deasupra capului!
România de azi este dominată de o specie nouă de maimuţă: maimuţa cu stilou, care poate fi şi mai periculoasă decât maimuţa cu mitralieră. Promovarea în posturi politice a unor indivizi pe principiul selecţiei valorice inverse a creat monştrii letali pentru societatea românească. Aducerea lor în primele rânduri ale politicii şi conferirea unei puteri nemaipomenite prin mandatul politic (în parlament, în guvern, în consiliile judeţene sau locale etc) lasă dâre adânci în prezent care ne vor urmări în viitor.
Concret: noua propunere pentru cel de-al treilea prim ministru din partea PSD este acum o doamnă. Una Dăncilă. După 9 ani petrecuţi la Parlamentul European, şi alţi câţiva de când conduce delegaţia parlamentară PSD în Parlamentul European, această doamnă este convinsă că Pakistanul şi Iranul sunt ţări ale Uniunii Europene şi propune să se intervină acolo pentru apărarea drepturilor femeilor. Atât a putut ea să asimileze! Atât cunoaşte, atât dă…
Dacă nu ar fi propusă pentru un post cu o aşa mare greutate şi ar fi o gospodăreasă cu baticu-n cap, ai fi tentat să o laşi în pace. Dar femeia se pregăteşte să devină Primul Ministru al României. Vă întreb: dacă nu este capabilă să citească o hartă, adică să identifice vizual ţări şi continente, ce cunoştinţe de economie poate să aibă un astfel de exemplar?
Maimuţele cu stilou au transformat această unealtă inofensivă într-un instrument deosebit de periculos. Trăim azi tot ce s-a clădit rău timp de aproape trei decenii. Închei dând dreptate marelui Octavian Paler care era convins că există ceva putred în fiinţa poporului român. Cu toată modestia aş dori să completez: ceva noroios pluteşte prin venele acestei naţiuni, blocându-i canalele cerebrale. Altfel, cum ar putea unii dintre noi să voteze aşa ceva? Din nou şi din nou şi din nou… Definiţia prostiei, în viziunea lui Einstein, este următoarea: să aştepţi alte rezultate, folosind aceleaşi mijloace. Mijlocul este PSD, rezultatele se văd… Fără supărare, băieţi!
Valentin Fulger
