Managementul impresiei
În una dintre ultimele ore de curs discutam cu studenţii mei despre un mare curent de gândire din sociologie (metoda dramaturgică). Arătam acolo că există o luptă acerbă a fiecăruia dintre noi de a lăsa o impresie bună asupra celorlalţi, de a face performanţă din acest punct de vedere, lucru pe drept numit managementul impresiei.
Ştiinţific, lucrurile la care fac referire par să se lege corect într-o societate normală, aşezată bine pe pilonii ei existenţiali. Din păcate pentru România, văd în fiecare zi că există nu un management al bunei impresii, ci un management al miserupismului absolut fundamentat pe impresia negativă!
De oriunde încerci să culegi informaţii auzi, vezi, citeşti despre oameni publici care în uriaşa lor majoritate au o plăcere nebună de a şoca pe cei care află despre ei. Eşti şocat să afli că au vieţi duble, că au vicii care rod sănătatea, că viaţa lor de familie este un dezastru, că sunt adepţii unor compromisuri care compromit, nu mediază…
Când vezi şi auzi rostite şi recunoscute astfel de fapte de chiar protagoniştii lor, care în loc să se ascundă dau bani grei să le fie popularizate metehnele, începi să te întrebi ce se întâmplă doctore?!
Pentru mine, lumea mondenă a fost şi este una pe care am ocolit-o mereu în informările mele despre societate. Era prea plină de sclipici, botox, măriri de sâni şi de fese. Prin urmare am considerat că există acolo o informaţie de mâna a doua, prefăcută până peste poate şi emisă de nişte indivizi care nu au repere de nici un fel.
Dar iată că din lumea mondenă ca lume luată ca model prin cei care o populează, de către cei mai tineri dintre noi, ne arată că există nu doar în matca ei cu putere ci şi în lumea politică.
Decesul fostului (nici nu ştiu cum să-i spun?!) croitor?, designer?, manipulator?, Răzvan Ciobanu, a arătat faţa hidoasă a lumii mondene în care se avântă cu capul înainte ocupanţii de moment ai lumii politice.
Răzvan Ciobanu, croitor sau designer, potrivit a zeci de relatări media, a filmat la el în casă mai mulţi oameni din lumea mondenă care întreţineau relaţii sexuale, dar pe ascuns… Avea camere în candelabru!!!
Ce am dedus din relatările de la TV sau din ziare, mai ales de la unu` Capatos, este că decedatul nu făcea şantaj. Nu!
El dorea să fie făcute publice aceste filmuleţe porno dintr-o dorinţă interioară pe care nu şi-o putea stăpâni: să vadă şi alţii ce frumoşi sunt chiloţarii din monden.
Deci nu era şantaj, nu dorea nimic altceva decât să arate la TV indivizi care întreţin relaţii sexuale fără să ceară nimic în schimb!
Nu vreau să fiu cinic, deşi aş putea să fac aici un excelent exerciţiu de cinism. Mă rezum la a arăta că, din păcate, lumea porn-mondenă din România este după chipul şi asemănarea lumii politice. Sau invers, după cum preferaţi!
Valentin Fulger
