MCV-ul e istorie, dar justiția cum e?

Mecanismul de Cooperare și Verificare a existat pentru țara noastră mulți ani, iar acum se apropie de final. E momentul declarațiilor triumfaliste ale politicienilor români și poate e firesc.

Asta mai ales pentru că mulți dintre ei se gândesc că vor găsi noi pârghii (nu că nu le-ar fi avut și până acum) prin care să se protejeze.

Asta în cazul în care vor fi acuzați de ceva, ceea ce e deja un vis îndepărtat.

Dincolo de bucurie și alte chestiuni de genul acesta, rămâne întrebarea.

Justiția română cum e?

Sunt deciziile ei mai presus de îndoială?

Sunt ele străbătute de buna-credință a celor care înfăptuiesc justiția în această țară?

Răspunsul vi-l veți da fiecare dintre cei care citiți acest editorial.

Eu mă îndoiesc sincer că justiția noastră este sănătoasă. Ba chiar sunt sigur că nu e deloc așa.

Este doar un loc în care frustrările și traiul în afara societății deschise îi fac pe judecători să dea decizii strâmbe. Știu bine asta pe propria piele și pe propriul buzunar.

Și atunci să ne bucurăm?

Eu cred că trebuie să rămânem circumspecți. Și să ne ferim cât putem de mult să avem de a face cu acestă instituție care în loc să facă dreptate, face de foarte multe ori nedreptate.

Așadar, haideți să nu ne îmbătăm cu apă rece! În România, justiția nu este pentru cetățeni!

Nicu Tașcă