Moartea vine aproape de Crăciun

„Violenţa este moaşa oricărei societăţi vechi care poartă în pântece una nouă. Însăşi violenţa constituie o potenţă economică”

Am ales să pornesc acest articol cu un citat din Marx, părintele socialismului, pe care apoi l-au rafinat şi alţii ca idee până la extrem. Din păcate…

În Revoluţia din 1989 au murit peste 1000 de persoane (1166). Moartea unui singur om nevinovat, pentru o cauză dreaptă, este înfiorătoare. Cum am putea numi moartea a 1166 de persoane?

Ce au făcut aşa zişii conducătorii ai aşa zisei Revoluţii din 1989 nu este decât în spiritul lui Marx! Au promovat violenţa, ca nişte adevăraţi preoţi ai socialismului, săvârşind o înfiorătoare baie de sânge în numele celui care le-a înfiinţat ideologia (religia). S-au spălat ritualic în sânge deşi nu era nevoie!

În tot estul Europei, chiar şi în fosta URSS când s-a destrămat, nu a murit un om. Toate revoluţiile de acolo au fost de catifea.

Doar la noi moartea a trebuit să fie prezentă pentru a le reaminti celor vii că există doar pentru că îi lasă unii să trăiască!

În 25 decembrie 1989 l-au ucis, de asemenea ritualic, pe Ceauşescu, după un proces care nu poate să fie considerat corect după nicio normă legală (chiar dacă eu pe Ceauşescu îl consider vinovat). Ceauşescu trebuia sacrificat, un sacrificiu tribal, de către cei care zeci de ani l-au sacralizat prin lecţiile lor de socialism ştiinţific predat de la catedrele de învăţământ superior şi i-au creat cultul personalităţii. De către nebunii şi paranoicii care au transformat o teorie socio-economică în socialism ştiinţific şi apoi au predat-o în amfiteatre!

Azi, la 29 de ani după Revoluţia din 1989, postcomuniştii transformaţi în aproape naţional-socialişti, căci le place capitalul financiar, defilează deasupra ţării arătându-ne că Marx a avut dreptate. Violenţa lor din 1989 a schimbat vechea societate punând în locul ei societatea lor, nu societatea noastră. Societatea lor, cea visată încă din zilele şi nopţile lui 1989, dar cu şi mai mulţi ani înainte, o societate în care dominau larg România în schimbul unor concesii minimale: program tv, cafea, Pepsi, nişte carne…

Violenţa lui 1989 a fost potentă economic, transformând foşti securişti, miliţieni, profesori de socialism ştiinţific în oameni care au  vândut această ţară la bucată, prejudiciul fiind inestimabil dar pe ei îmbogăţindu-i cu miliarde de dolari, răsplătiţi cu funcţii de parlamentari, cu pensii speciale şi câte şi mai câte alte onoruri…

Din păcate, pentru cei mai buni dintre noi moartea a venit aproape de Crăciun, acum 29 de ani.

Dumnezeu să-i odihnească!

Valentin Fulger