Nicu Taşcă: “Sintagma aceasta cu „pleacă tinerii”, nu mai este de actualitate, pentru că au început să plece şi persoanele în vârstă”
Nicu Taşcă este cel care a încercat, şi nu de puţine ori, să aducă în faţa cetăţenilor Văii Jiului, informaţia momentului, şi nu oricum, ci curată şi completă. Şi asta prin prisma meseriei sale de jurnalist. Este din Valea Jiului, s-a născut la Vulcan, a părăsit zona la o vârstă fragedă pentru a urma studiile liceale la Cluj- Napoca. După experienţa armatei s-a întors acasă, unde a început o carieră jurnalistică şi studiile universitare în domeniul psihosociologiei, la Universitatea din Petroşani. Nicu Taşcă explică cititorilor ce l-a determinat să rămână să îşi desfăşoare activitatea în zona în care s-a născut, cum arăta Valea Jiului în 1997 şi va vorbi despre eticheta mineriadelor şi pericolul depopulării, în al cărui context, în opinia sa, sintagma „ne pleacă tinerii” nu mai este neapărat actuală.
Parcurs
Cu toate că a trăit o perioadă într-un oraş cosmopolit, cum este Cluj-Napoca, Nicu Taşcă a simţit nevoia să se întoarcă acasă…
„Mi-am făcut studiile liceale la Cluj, moment care a definit personalitatea mea şi conturarea acesteia în următorii ani, pentru că am luat contact cu un oraş mare – şi tot ce presupune acest lucru – cu nişte oameni care gândeau diferit faţă de ce ştiam eu, la momentul acela. Un copil de 14 ani care merge într-un oraş mare, cu siguranţă suferă schimbări pozitive. Acest lucru mi s-a întâmplat şi mie. Am făcut un liceu industrial, însă motivaţia principală a fost să joc baschet, ceea ce am şi făcut în perioada liceului. După ce am terminat liceul, s-a terminat şi cu fascinaţia pentru baschet, după care, sătul de tot ce presupunea traiul acesta printre străini, de cantine şi toate lucrurile acestea, am revenit în Vale. După aceea a venit armata, iar când m-am întors din armată am început cariera jurnalistică şi studiile universitare la Universitatea din Petroşani”, a spus Nicu Taşcă.
Acasă
Nicu Taşcă nu doar că nu a fugit de Valea Jiului, ci declară că „şi-a găsit locul” şi că „nicăieri nu e ca acasă”.
„M-am simţit acasă aici şi nicăieri nu e ca acasă. Mai ales mie, care am trăit experienţa <<străinătăţii>>, de tânăr, mi-a fost greu să iau decizia să plec. Am crezut că putem face lucruri aici şi am făcut, cred, lucruri destul de bune. Am început o carieră pe care eu o consider reuşită, până în ziua de astăzi, am făcut un ziar, am un ONG cu care facem lucruri pentru tineri, am făcut evenimente cu care mă mândresc şi atunci cred că am avut şi am locul meu în Vale,”, a explicat Nicu Taşcă.
Valea Jiului, în 1997
Perioada primelor disponibilizări.
„Primele disponibilizări. Apăruse mitul cumpărării locuinţelor pe o ladă de bere. A existat o tentativă de depopulare, în sensul că au fost multe familii care au plecat spre locurile de baştină, dar, nemulţumiţi fiind de ce însemna traiul la ţară, pentru că majoritatea erau la ţară, s-au întors. Anii aceia au fost marcaţi de disponibilizări şi cred că acelea au fost mişcările cu impactul social cel mai mare. Despre acele lucruri s-a discutat în toţi acei ani şi îmi amintesc că au fost principala temă care s-a discutat, atât local, cât şi pe televiziunile naţionale, cu exemple pozitive, care au fost destul de puţine spre deloc, sau cu exemple negative, evident. Au fost foarte multe poveşti, au fost tranzacţiile care s-au făcut atunci, în sensul că se cumpărau maşini, se cumpărau frigidere, mobilă, care, după o vreme, nu au mai avut niciun fel de valoare şi oamenii au fost nevoiţi să le vândă pe nimic, pentru a putea să-şi ducă traiul. A fost primul experiment social de acel gen care s-a făcut în România, mai ales că a fost făcut la o scară destul de mare, au fost aproximativ 20.000 de oameni, din ce îmi amintesc, disponibilizaţi în valurile acelea succesive de disponibilizări, ceea ce a însemnat foarte mult. Atunci a fost clar pentru mine şi pentru alţii, poate, că mineritul nu va mai fi cum îl ştiam noi şi se va schimba într-un mod, speram atunci, mai performant. Însă anii au trecut şi lucrurile nu s-au întâmplat din perspectiva performanţei, ci din alte perspective”, povesteşte Taşcă.
Eticheta mineriadelor
Potrivit jurnalistului, mineriadele au fost „o sudare între manipulare cu scopuri clare şi dorinţa unor oameni de a fi şi de a face mai mult decât era nevoie să facă şi să fie”.
„Cu mineriadele am o poveste deosebită. Cred că eram în 1990 – 1991, când copil fiind, la Vulcan, am văzut pe cineva care ducea cumva pe mână un scut din acela pe care îl folosesc scutierii şi atunci am avut aşa un mic şoc, pentru că nu înţelegeam care e fenomenul care se petrece. Abia după aceea am înţeles de ce omul acela avea scutul respectiv şi de unde îl procurase. Mineriadele au făcut mult rău, după părerea mea, şi au creat o imagine care, din multe puncte de vedere, nici astăzi nu este estompată cu totul. Au făcut extrem de mult rău Văii Jiului şi au făcut foarte mult rău României. În acele evenimente, care au fost multe de altfel, – nu a fost unul singur- cred că România a pierdut foarte mulţi ani în sensul că, evoluţia ţării a fost trasă înapoi pentru mulţi ani. Cred că au fost evenimente nefericite despre care pot spune doar că au fost o sudare între manipulare cu scopuri clare şi dorinţa unor oameni de a fi şi de a face mai mult decât era nevoie să facă şi să fie. Teoretic, am scăpat de ştampila asta. Am scăpat pentru că generaţiile care au trăit şi de-o parte şi de alta mineriadele, au cam trecut. Au trecut totuşi mulţi ani şi putem spune că lucrurile s-au mai atenuat, nici nu se mai vorbeşte aşa mult despre asta, pentru că, evident, temele s-au mai schimbat. Nu-mi dau seama dacă am scăpat definitiv, probabil că, există momente şi există oameni care, cu siguranţă, nu îşi amintesc cu plăcere de ce s-a întâmplat atunci. Mă refer în special la mineriadele de la începutul anilor `90, pentru că acelea au fost definitorii pentru ceea ce s-a numit apoi mineriade”, a mai spus Taşcă.
Pericolul depopulării
Ne pleacă tinerii şi aceştia nu sunt singurii care părăsesc această zonă.
„Şi aici am o poveste deosebită. În demersul meu de a candida pentru funcţia de consilier, am fost să strâng semnături în cartierul Aeroport şi am trăit următoarea întâmplare. Am fost la cel puţin cinci familii de oameni în vârstă, oameni trecuţi de 60 de ani, care mi-au făcut următoarea mărturisire: <<Semnez, însă eu plec!>> Atunci am pus imediat întrebarea – cum adică, plecaţi până în iunie?- şi mi s-a răspuns: << plec, mai aştept o săptămână, două şi plec la copii în Spania, Italia…>>. Deci sintagma aceasta cu <<pleacă tinerii>>, nu mai este de actualitate, pentru că au început să plece şi persoanele în vârstă. Depopularea este un fenomen despre care eu am scris în mai multe rânduri şi este unul dintre marile pericole care pândeşte Valea Jiului. Pentru că, odată produsă, este destul de greu să se reumple golul lăsat. Depopularea se simte în două feluri: la nivel theoretic – există fenomenul depopulării- şi la nivel personal, vezi depopularea, în momentul în care te duci într-o scară de bloc şi constaţi că într-o scară de 20 de apartamente mai sunt locuite 2-3-5. Impactul psihologic, evident, e diferit pentru că atunci când găseşti uşile închise, ferecate, ţi se pare că ceva din tine lipseşte. Din punctul meu de vedere, este cel mai mare pericol care nu că pândeşte, se produce efectiv în Valea Jiului. Este un proces continuu şi ireversibil. Doar în contextul în care Valea Jiului va înflori şi va deveni o oază de bunăstare, abia atunci am putea spera că s-ar putea reumple golul lăsat de depopulare”, a continuat jurnalistul Nicu Taşcă.
Depăşirea şocului socio-economic cauzat de închiderea minelor
În cazul în care corabia Văii Jiului nu se scufundă de tot şi se găseşte vreun investitor care să arunce un colac de salvare, şocul socio-economic ar putea fi depăşit.
„Dacă închiderea mineritului se va produce până la limita de jos, nu cred că Valea o să depăşeacă acest şoc vreodată. Dacă nu se va produce total şi industria minieră, sudată sau nu de cea energetică, va avea un reviriment, dacă va fi o privatizare, dacă va veni un investitor strategic care să salveze ce se mai poate salva şi chiar să dezvolte, atunci există o şansă ca Valea Jiului să aibă o formă socială acceptabilă. Acestea sunt cele două scenarii pe care pot eu lucra, la momentul acesta, însă dacă se va produce închiderea efectivă sau ce presupune acest lucru, distrugerea a tot ceea ce există, conservarea sau închiderea minelor – pentru că pe o mină nu putem pune lacătul şi să plecăm acasă, e un proces mult mai complex-, atunci niciodată Valea Jiului nu va mai semăna cu ceea ce am trăit noi aici. Eu sunt o fire optimistă şi sper că acest lucru nu se va produce până într-acolo”, a spus junalistul Nicu Taşcă.
Servicii publice de calitate în Valea Jiului
Stradă, şcoală şi spital…
„Serviciile publice de calitate sunt cumva parte a contractului social pe care cetăţenii îl au cu cei care conduc destinele oraşelor din Valea Jiului şi ar trebui să fie minimum de discuţie. Eu am şi scris săptămâna trecută despre sintagma deja consacrată <<stradă, şcoală şi spital>>. Cam în jurul acestor trei piloni ar trebui să se învârtă serviciile sociale de calitate. Aceste servicii şi calitatea lor sunt deosebit de importante într-o societate care se vrea civilizată, cu nişte oameni care aşteaptă foarte mult şi e firesc să fie aşa, de la cei care conduc”, a precizat jurnalistul.
”Valea Jiului îşi are locul ei în judeţul Hunedoara”
Nord vs. Sud…
„Oamenii de aici au un specific deosebit faţă de partea de nord a judeţului. Şi o spun ca un om care chiar astăzi (ziua interviului n.r.) a fost în partea nordică. Este ceva, pe de-o parte, pozitiv, oamenii sunt mai calzi. Deşi nu cred că e o diferenţă foarte mare, însă există o diferenţă de viziune, în ceea ce-i priveşte pe oamenii de aici faţă de cei de acolo. Eu nu cred că există atât de multe lucruri care ne separă, cât există tot mai multe lucruri care ne unesc. Judeţul Hunedoara ar fi mai sărac fără Valea Jiului, din punctul meu de vedere, pentru că Valea Jiului are farmecul ei. Dacă judecăm din punct de vedere politic, au fost momente când Valea Jiului a votat altfel decât zona Devei, spre exemplu, şi poate de aici s-au produs mici şicane între cele două populaţii, între cei doi piloni. Însă eu nu cred că lucrurile sunt diferite într-o foarte mare măsură. Cred că Valea Jiului îşi are locul ei în judeţul Hunedoara. Cum va arăta relaţia Văii Jiului cu cei care conduc judeţul, cei care se află la Deva, e o altă discuţie şi aici depinde de cum văd Valea cei care ne conduc, cât de aproapiaţi sunt de Vale şi, de asemenea, depinde şi de oamenii reprezentativi din Valea Jiului şi de cum vor ştii aceştia să îşi deschidă uşile şi să stabilească contactul cu cei care conduc judeţul”, a explicat Nicu Taşcă.
Clasa politică hunedoreană în 3 cuvinte
Potrivit jurnalistului, Valea Jiului nu a avut oamenii potriviţi la locul potrivit…
„Eu cred că această clasă politică are o mare vină în ceea ce a devenit Valea şi nu mă refer neapărat la ceea ce s-a întâmplat în minerit, unde puterea de decizie a factorilor locali e destul de redusă, ci la faptul că nu a reuşit să pună altceva în loc sau nu a reuşit să compenseze pierderea suferită odată cu micirea industriei miniere. Cred că e o vină destul de mare pe care aceşti oameni o au, constat însă că marea lor majoritate se bucură, încă, de o mare încredere. Probabil că undeva, cineva nu înţelege exact ce s-a petrecut şi cine e responsabil de ceea ce s-a petrecut. Din punctul meu de vedere, nu ştiu dacă aş putea să dau trei cuvinte, ci cred că există unul singur care le acoperă pe toate cele trei şi anume responsabilitate. O responsabilitate nefructificată şi neasumată întru totul. Eu cred că dacă judeţul, dacă Valea ar fi avut nişte conducători care să înţeleagă pe deplin ce s-a petrecut şi ce se va mai petrece în zona noastră, cu siguranţă lucrurile ar fi arătat altfel. Din păcate, Valea mai are o chestiune pe care eu nu o înţeleg. Nu a reuşit să îşi trimită oameni în puncte cheie din Bucureşti, ceea ce, de exemplu, Gorjul a reuşit să facă. A reuşit să îşi pună oameni în puncte, nu neapărat de reponsabilitate, dar în puncte care sunt în imediata apropiere a celor de responsabilitate şi acest lucru i-a ajutat foarte mult”, a adăugat Nicu Taşcă.
Pasivitatea şi neimplicarea comunităţii
Jurnalistul Nicu Taşcă este de părere că „participarea publică este o faţetă a democraţiei”.
„Eu ţin, încă de anul trecut, o serie de training-uri pe tema participării publice. Participarea publică, la fel ca multe alte lucruri, ne-a plasat cumva la coada Uniunii Europene. Şi mă refer la noi românii, în general. Însă cu siguranţă, noi, cei din Valea Jiului, suntem codaşii codaşei şi în ceea ce priveşte participarea publică. Chiar astăzi le vorbeam unor tineri, în cadrul unui training, de ce e atât de importantă participarea publică- te face părtaş la ceea ce se petrece în jurul tău- devii activ. Nu mai stai şi te uiţi şi înjuri în faţa televizorului, devii parte, însă lucrurile astea se întâmplă la o scară foarte mica. Există câţiva muguri ai societăţii civile, printre care, cu mo-destie, pot să spun că sunt şi eu, cu organizaţia pe care o conduc, şi încercăm să facem nişte lucruri. Însă nu există o participare publică la un nivel acceptabil. Nişte cetăţeni pe care îi doare viaţa lor ar trebui să se implice mai mult. Participarea publică este o faţetă a democraţiei. Nu există democraţie doar din 4 în 4 ani, când te duci să pui ştampila. Cetăţenii trebuie să îşi exercite dreptul democratic cât mai des posibil, să fie parte în deciziile care se iau în comunitatea locală, iar acest lucru nu se întâmplă”, a concluzinat jurnalistul.
Bianca HOLOBUŢ
Sursa: Gazeta de dimineaţă
