Nu există milă pentru proşti
Prostie, sevă binefăcătoare,
Generatoarea lumii, te salut!
Tu faci iluzia să crească-n lut,
Iar lutului dai fierberi creatoare!
(Mihai Codreanu)
De câte ori nu aţi auzit formula Ne-au luat de proşti sau Ne-au prostit în faţă? Sunt des folosite în spaţiul public sau în conversaţiile noastre individuale, banale.
Când recunoaştem că suntem proşti este mai grav decât a recunoaşte că suntem ignoranţi, pentru că prostia (naturală sau indusă) bate ignoranţa generată de lipsa necunoaşterii.
Societatea românească de până în 1989 şi mulţi ani după nu a fost o societate pe care am putea să o numim ignorantă. Învăţământul era frecventat obligatoriu şi chiar şi cel mai slab dotat intelectual rămânea cu ceva în urma studiilor. Nu existau analfabeţi, iar femeile de serviciu de la şcolile generale cred că puteau să fie considerate cel puţin egale cu directorii de deconcentrate numiţi politic de azi. Din punctul de vedere al culturii generale, al scrisului şi cititului, al informării!
Prostia s-a instalat tiptil, uşor-uşor. Mecanismele instalării ei sunt nu chiar atât de complexe şi nu trebuie dezbătute aici, chiar dacă eu nu pun bază mare pe ideea prostiei native, ci mai ales a prostiei induse, la nivel colectiv, naţional.
Prostia înseamnă să ştii, să fii informat, să cunoşti ce se poate întâmpla dacă şi totuşi să nu acţionezi în consecinţă, să nu te fereşti, să nu-ţi pese. Ceva de genul Şi ce dacă?!
Ce se întâmplă de ani de zile în România din punct de vedere economic (distrugerea întregii baze de producţie industriale şi agro-zootehnice ce a condus la dispariţia a milioane de locuri de muncă) este dovada unei prostii crase din partea societăţii. Care deşi informată, non-ignorantă, a ales calea imbecilizării induse şi a non acţiunii.
Creşterea cu viteză supersonică a preţurilor la gaze naturale şi electricitate nu este întâmplătoare ci premeditată.
Cei care au făcut-o au ştiu cum va reacţiona societatea, că nu vor întâmpina nicio rezistenţă.
Este o situaţie similară cu sindromul Stockholm, când femeile abuzate fizic şi terorizate psihologic, emoţional, economic, prin control al timpului şi agendei etc de partenerul de viaţă simt pentru el o mare atracţie, o admiraţie, o imposibilă despărţite pentru că li se insuflă sentimentul vinovăţiei de către agresor. Iar ele îl iubesc, sau trăiesc ca să-l iubească, să-l aduleze!
Într-o primă fază, individuală, cei de pe margine când văd un astfel de comportament, fără a-i cunoaşte substraturile simt pentru victimă compasiune şi nevoia intervenţiei.
Se întâmplă însă ceva extraordinar. Fie se refuză ajutorul, fie se reîntorc iar şi iar la agresor, iar cei care doresc să le arate adevărul, că în realitate sunt victime ale abuzului, devin automat duşmani. Pentru că şi cel mai mic gest de bunăvoinţă din partea agresorului, este dovada unei iubiri excepţionale.
Dacă, în primă fază, cum am mai spus, ele stârnesc mila şi dorinţa ajutorării, pe parcurs, datorită reîntoarcerii succesive la agresor este foarte posibil să determine dezgustul salvatorilor. Dispreţul abuzatorului este oricum asigurat!
Exact aşa se întâmplă şi în relaţia public/mulţime/societate/alegători-partide/lideri de partide/oameni de afaceri de mare calibru.
Deşi au fost informaţi că deciziile luate la nivel politic sunt îndreptate împotriva lor alegătorii continuă cu acelaşi mecanism al alegerii, căci relaţia de dependenţă este testată în timp.
Este perioada în care s-a instalat nu doar dependenţa, ci şi sentimentul de dispreţ, de dezgust, de lipsă de milă din partea decidenţilor politici şi economico-financiar către consumatori, aceştia din urmă fiind consideraţi nişte proşti grămadă.
Este elocvent cazul distribuitorilor de gaz natural şi electricitate din vestul Europei care au trimis consumatorilor şosete şi mânuşi sau reţete de ceai cu ghimbir pentru a suporta mai uşor frigul.
Cine crede că a fost o eroare de comunicare se înşeală major, s-a testat doar gradul de prostie şi de rezistenţă la care s-a ajuns din partea populaţiei în ansamblu.
Prin urmare, vă rog să reţineţi că nu există milă pentru proşti!
Valentin Fulger
