O întâmplare plină de semnificații

Am scris în mai multe rânduri că, deși am crezut o vreme că problemele României pleacă de la politicieni, de fapt, ele pleacă de la noi. Nu de la noi toți. Ci de la mulți dintre noi, mai mult sau mai puțin cetățeni.

Am primit la începutul weekend-ului trecut un mesaj dedicat Zilei Minerului semnat de primarul municipiului Vulcan, Gheorghe Ile. Se numea sugestiv ”Omagiu Minerilor”. După vreo zi, mi-a venit o idee să-l public pe site-ul ziarului și apoi pe pagina de facebook jvj.ro. Mai apoi, pentru creșterea vizibilității, pe perioada weekend-ului oamenii fiind mai liberi și petrecând mai mult timp pe internet, am dat mai multe distribuiri pe mai multe grupuri în care postez de obicei.

Partea bună este că postarea mea se apropie de un impact de 3000 de persoane, ceea ce e ceva în lumea de astăzi, când se citește din ce în ce mai puțin.

Partea rea, dar care îl privește pe primar, este că au fost unii care n-au apreciat mesajul, deși este cunoscut că a avut o carieră semnificativă în minerit. Deci avea căderea să publice un mesaj dedicat minerilor. Partea negativă, care îmi era adresată, face referire la comentariile care au pus publicarea mesajului sub imperiul a ceva ocult, ceva nelalocul lui. Adică o înțelegere între mine și primarul Ile, un substrat, un interes. Ori, nu a fost niciun moment vorba despre așa ceva. Și o poate confirma oricând Ile înșuși.

Am vrut doar să fac un gest în apropierea Zilei Minerului, deoarece știam că nu voi putea fi prezent la ceremoniile organizate cu acest prilej.

Dincolo de motivația personală, mi-am amintit de faptul că, de foarte multe ori, privim lucrurile printr-o lumină strâmbă, printr-o sticlă neagră. Vedem lucrurile într-un negru total. Considerăm că toți oamenii au ceva malefic în ei, iar orice faptă ascunde favoruri, interese sau servicii făcute cu un scop anume.

Nu este însă întotdeauna așa.

Înverșunarea, care se întinde ca o molimă în societatea noastră, nu poate aduce nimic bun. Politizarea excesivă a prieteniilor, a oricărui gest, a vestimentației, a unei simple strângeri de mână mi se pare mult prea mult. Și mi s-a părut întotdeauna.

Ba chiar cred că o să mi se pară în continuare.

Cum se ajunge însă să arunci suspiciuni peste orice și oricine?

Este de notorietate că nu sunt printre preferații lui Gheorghe Ile din presă sau alte medii. Deși am o experiență în comunicare publică, nu am lucrat niciodată pentru el. I-am urmărit însă cariera și a fost subiectul multor articole semnate de mine. Nu întotdeauna pozitive sau cum se mai spune: ”de bine”. Au existat momente când nu am fost de acord cu el și am scris. Ce puteam face mai mult?

Nu cred însă că tot ce face Ile este atins de ceva negativ. Este primar de patru mandate și sigur a făcut și lucruri bune.

Nu e cel mai bun comunicator. Dar a fost singurul de la care am primit un astfel de mesaj. Și am considerat că trebuie publicat. Unde e greșeala? Unde e șmenul? Unde e peșcheșul? Niciunde.

Problema e în mintea celor care văd doar negru peste tot. Doar oameni „negri”.

Nu știu ce va face Gheorghe Ile, însă eu voi rămâne așa cum sunt. Mai bun sau mai rău.

Depinde cine mă citește. Sau cum citește ceea ce v-am povestit aici.

Noroc bun!

Nicu Tașcă