O lecţie de demnitate, o lecţie de aşa nu!
Urmăresc ştirile minut de minut.
Cele mai multe dintre ştiri mi-au arătat cum poporul Ucrainei îşi apără ţara, cum preşedintele lor, la modul cel mai demn, conduce apărarea ţării şi refuză să plece ştiind că este ţinta nr 1a hoardei putiniste.
Am văzut cum punctele de frontieră dintre Ucraina şi România sunt trecute de mii de femei şi copii, pe jos, fără mâncare şi fără apă.
Dar am văzut şi cum şmecherii Ucrainei, au fentat legea marţială şi au intrat în România prin Republica Moldova. Au mituit grănicerii care i-au lăsat să treacă deşi bărbaţii între 18 şi 60 de ani trebuiau să apere ţara.
În contrast cu proprii concetăţeni, care treceau frontiera pe jos, şmecherii ucrainieni treceau frontiera cu maşini luxoase (şi, pot să jur, cu valize burduşite de euro şi dolari, pe trafic de ţigări cu România şi nu doar).
Lecţia pe care trebuie să o învăţăm este că jigodiile sunt transfrontaliere şi că noi, cei săraci, indiferent de naţie, religie sau rasă, nu avem unde şi cu ce să plecăm.
Cunoaşterea istoriei ne arată că jigodiile care au fugit la greu se vor întoarce la bine şi vor reintra în posesia a ceea ce au lăsat în urmă să fie apărate de patrioţi.
Răsare o întrebare care poate să macine pe mulţi: în ce mai constă patriotismul dacă doar săracii rămân în urmă, dacă jigodiile fug la greu şi se întorc să revendice posesii?
Avem acum o explicaţie în bună parte a revendicărilor din România, când doar indivizi ca şmecherii din Ucraina au reuşit să plece în Vest după 1945, apoi s-au întors şi s-au îmbogăţit inimaginabil după 1990. Exploatând suferinţa adevăraţilor patrioţi!
Restul e istorie…
Valentin Fulger
