O nouă mentalitate
Am fost întrebat de multe ori care este problema cea mai gravă pe care poporul nostru o are. Prin urmare, m-am tot gândit la asta și până la urmă am găsit. Cea mai mare problemă a noastră, a românilor, este mentalitatea închisă, faptul că nu vedem dincolo de chestiunile mărunte și personale. Așa se face că foarte mulți dintre noi văd doar până la ușa locuinței lor, se văd doar pe ei și pe cei care alcătuiesc familia lor, în rest nimic.
Să le fie lor bine. Să aibă un job bun, de preferat la stat, și sunt mulțumiți. Ba chiar sunt gata oricând să pupe o mână (sau un cur) pentru asta.
Ați putea crede că mentalitatea despre care vorbesc este marginală. Dar nu, nicidecum.
Din acestă mentalitate face parte și românul care votează pentru o banca în fața scării de bloc în care locuiește, pentru o alee sau o stradă asfaltată în scârbă de politiicianul adunător de voturi.
De fapt, mulți dintre noi sunt prizonieri gândirii de tipul ”A furat, dar a și făcut. Merită votat”. Și îl votează. Nu știm să fim exigenți cu cei care ne reprezintă, așa cum nu știm să fim exigenți cu noi înșine.
Această mentalitate tinde să nu mai fie majoritară în societate. Aproape 70% dintre noi n-am votat la ultimele alegeri pentru că nu au mai vrut să gireze gândirea ” A furat…”.
A fost vorba atunci de alegeri parlamentare.
Pentru primar și consilieri, unde furtul este atât de aproape de noi, încă mai sunt destui care votează. Votează pentru că speră ca o firmitură din privilegiile și comisioanele pe care primarul le ia să ajungă și la ei. Iar la unii ajunge. Nu, nu la toți. Doar la o mică parte. Restul își mai iau o țeapă. Încă una.
Înjură printre dinți și așteaptă viitoarele alegeri. Speră să nu mai fie mințiți.
Mai sunt puține zile din anul 2020. A fost un an ciudat din multe puncte de vedere. A fost ciudat și pentru că, după 31 de ani, încă suntem prizonierii mentalității închise.
Sperăm la un an mai bun. Eu sper la o nouă mentalitate. La o mentalitate deschisă.
Deși nu cred că suntem încă pregătiți pentru așa ceva.
La mulți ani!
Nicu Tașcă
