Ori schior, ori vânător?
Pe măsură ce ne îndepărtăm de punctul zero al libertăţii noastre, şi mă refer aici la decembrie 1989, conştientizez tot mai acut un fapt. Toate alegerile din România, exceptând pe cele din 1990 când Ion Iliescu a fost ales masiv şi din convingere, s-au desfăşurat sub imperiul votului negativ.
S-a votat de fiecare dată împotriva unui candidat, nu pentru un candidat. S-a ales răul mai mic, dracul mai puţin negru. Dar, după cum bine spune o vorbă, am fugit de dracu şi am dat de fiecare dată de ta-su. Aşa s-a întâmplat: am fugit de Năstase şi l-am ales pe Băsescu. Am fugit de Geoană şi ne-am ales tot cu Băsescu. Ce a urmat se ştie!
La ultimele alegeri am fugit de Ponta şi ne-am pricopsit cu Klaus Iohannis. Acum se pare că vom avea de ales între Iohannis şi Dragnea, adică între un schior şi un vânător.
Personal, ca om care a votat cu Klaus Iohannis doar pentru a-l fugări cu tămâie pe Ponta, nu pot spune că mă simt foarte bine când îl văd săptămână de săptămână pe preşedintele nostru cum o dă în infantilisme pe schiuri şi ne zâmbeşte pe sub ochelarii de soare. Pasiunea aceasta care l-a transformat din preşedinte în schior îi face pe mulţi ca mine să ia distanţă de un astfel de comportament şi să te uiţi în altă parte. Poate, poate apare ceva…
Şi da, uite-l că apare. Nimeni altul decât domnul Dragnea, care ne mărturiseşte cu aplomb că a participat în viaţa sa la sute şi sute şi sute de partide de vânătoare. Luând în calcul numai prima sută de partide şi ţinând cont că o astfel de partidă durează trei zile (vineri se campează, se ung armele, se calibrează…; sâmbătă are loc masacrul şi cheful, apoi, duminică, se împarte prada şi se pleacă spre casă) rezultă că domnul Dragnea şi-a petrecut cel puţin un an din viaţă la vânătoare. Un an! Dar pentru că sunt optimist cred că are la activ două sute de partide de vânătoare care înmulţite cu trei zile duc la aproape doi ani numai de vânătoare. Şi asta în timpul când dânsul era votat să fie preşedinte de Consiliu Judeţean, parlamentar şi tot aşa.
Exact ce vă spuneam: fugim de dracu şi dăm de ta-su! Având în vedere istoricul nostru nu ştiu de ce cred că o să facem în curând cunoştinţă şi cu mama dracului! Căci întotdeauna se poate şi mai rău!
Valentin Fulger
