”Petroșani 100” – manifestul cultural al unei industri muribunde
În ziua în care s-a sărbătorit Mica Unire, am avut privilegiul să fiu în sala Teatrului Dramatic ”I.D. Sîrbu” din Petroșani, la premiera spectacolului ”Petroșani 100”.
Am fost astfel martor nu numai la un spectacol excelent, ci și la un manifest cultural al unei industri muribunde. E foarte probabil că intuiți că este vorba despre industria minieră.
”Petroșani 100” a fost scris de Mihaela Michailov și, cred că s-a vrut o istorie dramatică a ceea ce a însemnat industria mineritului pentru ceea ce foarte mulți dintre noi știm ca Valea Jiului sau… acasă.
Textul nu s-a mărgint să vorbească doar despre minerit, ci a vorbit pe larg despre viața minerilor (cu bunele și cu relele sale), astfel că a pus tușe sociale și chiar politice importante.
Evident, nu era nici locul și nici rolul lui să vorbească despre politică așa cum se vorbește astăzi, adică partizan, dar tușele politice au existat. Nici nu puteau lipsi.
Autoarea nu putea rata Lupeni ‘29 și nici Lupeni ‘77, cu tot ce au însemnat ele. Momentul de sensație (dacă a fost doar unul) a fost apariția lui Nicolae Ceaușescu, prezent printr-o imagine, dar interpretat magistral din punct de vedere vocal de Radu Tudosie.
De fapt, știm cu toții că, în Valea Jiului, mineritul s-a întrepătruns permanent cu politica și cu politicienii. Iar după anchetele din 1977, Securitatea și-a făcut un cuib important în Valea Jiului (despre acest cuib am scris deja și aproape sigur voi mai scrie).
Spectacolul regizat de Alexandru Mihăescu, care la final a fost invitat pe scenă pentru a se bucura de ropotele intense de aplauze ale spectatorilor, poate fi o și o mărturie a ceea ce a fost odată mineritul Văii Jiului.
Tinerii, cei care au uitat sau au vrut să uite, dar și decidenții politici trebuie să vadă acest spectacol.
Și mai sper și că el se va juca mulți ani, fiind un manifest cultural al unei industri, chiar și atunci când această industrie își va fi dat duhul.
Nicu Tașcă
