Poate termocentrala Paroșeni, parte din Complexul Energetic Valea Jiului, să facă profit într-o piață total defavorabilă cărbunelui?

Termocentrala Paroșeni, parte din Complexul Energetic Valea Jiului (CEVJ), a pornit, de la începutul acestei luni, să funcționeze în regim de două săptămâni continuu, două săptămâni pauză, de unde unitatea nu funcționa decât sporadic, înainte. Anunțul de pornire a fost făcut de chiar ministrul Energiei, forul tutelar al CEVJ, la finalul lunii trecute.

Ce știm la punerea în funcțiune a Paroșeniului, termocentrală pe huilă, este că ar fi constituit un stoc inițial de 700 de tone de cărbune, care le-a permis să funcționeze două săptămâni neîntrerupt. Mai știm, din declarațiile ministrului, că se fac angajări, sute de mineri. Și mai știm că CEVJ este beneficiarul unui ajutor de stat de 350 de milioane lei în perioada decembrie 2023 – iunie 2024.

Ce nu știm – și este esențial – este cu cât vinde Complexul energia produsă. Că activează pe Piața de Ziua Următoare, ne-a spus chiar ministrul Energiei Sebastian Burduja. Piața de Ziua Următoare este una de oportunitate, adică se folosește, în general, pentru vânzare și cumpărare de cantități mai mici, la cele mai bune prețuri posibile. Practic, achizitorii vin aici pentru „chilipiruri”. Așadar, în această piață joacă doar cei mai ieftini producători, care-și pot vinde marfa amatorilor de chilipiruri. Aici putem considera Hidroelectrica, producătorii de energie din surse regenerabile.

Termocentralele pe cărbune nu sunt, în niciun caz, printre producătorii ieftini. „Cocoșați” de ecotaxe, având costuri mari de extracție propriu-zisă a cărbunelui, ei nu pot produce ieftin. Atunci, ce face CEVJ în PZU, cum vinde și la ce preț? Adevărul este că nu știm. Compania nu dezvăluie costul de producție pentru 1 MWh de electricitate.

Complexul nu dezvăluie cu ce costuri produce acum electricitate din huilă. Nici Ministerul Energiei, în portofoliul căruia de află CEVJ, nu dezvoluie acest lucru, Economedia.ro a întrebat și aici.

Care este relevanța costului de producție? Foarte mare, pentru că noi știm prețurile medii pe PZU. Or, aici, prețul electricității vândute este pe un trend de scădere. Putem vedea statistica OPCOM cu prețul mediu al lunii ianuarie de pe PZU – 87 euro, adică 430 lei/MWh. Pe februarie, prețul a coborât și mai mult, în prezent închiderea zilnică se face la circa 70 de euro. Energia este la cele mai mici niveluri de preț din ultimii doi ani (și prețul gazului urmează același trend, de altfel), din motive de vreme relativ caldă, stocuri mari de gaze, calmarea piețelor energetice (s-a atenuat șocul invaziei rusești în Ucraina). Fix în aceste condiții a decis Paroșeni să intre în piață.

Surse din piață spun că Valea Jiului ar vinde și în pierdere, neinteresându-i ce implicații are acest lucru. Sunt și calcule făcute în acest sens, considerând în primul rând criteriul obligatoriu al plății certificatelor de emisie, pe care fiecare producător de energie din cărbune trebui să-l plătească, pentru a funcționa. Acesta este, în prezent, de circa 40 de euro pentru fiecare MWh produs, dat fiind cotațiile de pe piața carbonului. Practic, energia produsă de CEVJ plecă de la 200 de lei/MWh, din start, la costul de producție al energiei. Se adaugă costul de extracție al cărbunelui, salarii, mentenanță, toate celelalte costuri. Prețul final trebui să se înscrie până în 350 lei, pentru ca societatea să poată intra în PZU și să vândă.

Sursele menționate nu sunt numai sceptice că acest lucru este posibil, spun că nu văd cum CEVJ poate să vândă în profit, în actuala conjunctură de piață.

„Costul de producție la Paroșeni nu poate fi mai mic de 150 de euro/MWh (750 lei), așa a fost cel mai mic în ultimii ani, iar certificatul de emisie s-a tot scumpit. S-ar putea ca să fi făcut ceva, să fi obținut ceva, să fi băgat energie pe piața de echilibrare, care este mai scumpă, dar asta nu se poate face pentru o perioadă de două săptămâni. Nu înțeleg ce se întâmplă acolo”, a spus o sursă din piața de energie, care a condus în trecut și capacități de producere a electricității.

O altă sursă, de această dată, cu funcții de conducere deținute anterior în administrația de stat din domeniul energetic, este încă și mai sceptică cu privire la capacitatea CEVJ de a produce profit din vânzarea de energie de la Paroșeni. „Vă pot spune că peste 300 de euro era costul de producție într-o termocentrală de acest tip, pe huilă. Mare parte din acestea erau oricum parte din programul de închidere convenit cu UE. Sunt certificatele de emisie care costă enorm, ai costul de extracție al cărbunelui. Oare ce va spune Comisia Europeană, a fost notificată?”, a precizat sursa.

În plus, argumentația că Paroșeni ar putea intra pe echilibrarea Sistemului Energetic Național ar putea fi valabilă pe o vreme cu ger cumplit sau secetă endemică, amândouă situațiile presupunând consumuri mari de electricitate. Or, pornirea termocentralei din CEVJ corespunde cu încălzirea vremii și reducerea consumurilor de energie. Acest lucru, coroborat cu faptul că Hidroelectrica (și ea, echilibratoare de sistem) dispune de suficientă apă și, în plus, erau deja în funcțiune grupuri de la Complexul Oltenia, care și ele pot intra la echilibrare, cu avantajul că, tradițional, generarea de energie din lignit oricum este mai ieftină decât cea din huilă.

Economedia.ro a întrebat și Curtea de Conturi, instituția responsabilă cu controlul cheltuielilor instituțiilor și companiilor de stat. Curtea a spus că, până în acest moment, nicio misiune de audit nu a avut loc la CEVJ.

Publicația a cerut un punct de vedere pe subiect la Comisia Europeană. Oficialii europeni transmit că România s-a angajat să elimine treptat cărbunele din producția de energie și că aceasta este o reformă majoră inclusă în PNRR. 

„România s-a angajat să elimine treptat cărbunele din producția de energie până în 2032, iar Legea privind decarbonizarea sectorului energetic din România stabilește calea prin care se va realiza acest lucru. Comisia Europeană sprijină reformele României în vederea decarbonizării economiei, inclusiv prin intermediul Mecanismului de Redresare și Reziliență post-COVID al UE și al capitolului REPowerEU. Scoaterea din funcțiune a capacităților de producție a energiei electrice pe bază de cărbune și lignit și eliminarea treptată a cărbunelui până în 2032 este o reformă majoră inclusă în Planul de redresare și reziliență al României (PNRR), cu etape intermediare pe durata de viață a PNRR pentru a realiza eliminarea treptată până în 2032. Între serviciile Comisiei și autoritățile române au loc comunicări periodice cu privire la punerea în aplicare a acestui angajament”, arată un răspuns transmis de Comisia Europeană pentru Economedia.

Până la pornirea în regim continuu de două săptămâni, de la începutul acestei luni, unitatea Paroșeni, cu o capacitate de 130 MW, funcționa câte două zile pe săptămână, la costuri foarte mari.  Centrala necesită aproximativ 2.000 de tone de huilă zilnic pentru funcționarea optimă a grupului energetic. Pentru atingerea necesarului, se vor face angajări.

„Se estimează că producția de huilă va crește, urmând să fie efectuate 320 de noi angajări pentru a asigura lucrul pe patru schimburi la minele Lonea și Lupeni. În prezent, aceste unități operează pe două schimburi, conform calendarului de punere în siguranță a exploatărilor miniere în orizontul 2032. În următoarele săptămâni, se așteaptă o creștere a producției zilnice cu încă 300 de tone, ajungând la aproximativ 1000 de tone pe zi”, se arăta în comunicatul ministerului dar cu ocazia pornirii.

Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat, la acel moment, pentru Economedia, că nu există contracte bilaterale, iar energia produsă va fi vândută pe bursa OPCOM, pe piața pentru ziua următoare (PZU). Totodată, întrebat dacă a discutat cu oficialii de la Bruxelles despre repornirea termocentralei pe cărbune, în contextul în care UE își propune renunțarea la cărbune, el a declarat: „Acțiunile se încadrează în planul de punere în siguranță a celor patru mine, în calendarul asumat – 2032”.

Sursa: economedia.ro