Politică și trădare
Cu cât aflăm mai multe din culisele puterii (vezi editorialul meu din 13 martie 2017) cu atât ne dăm seama mai bine că voturile noastre sunt doar o marfă care se vinde și se cumpără în funcție de interesele celor puternici. De altfel, vorba lui Lenin, că e mai important cine numără vorurile decât câți votează, capătă tot mai mult contur în politica românească.
Dincolo de traficarea voturilor (nu efectiv, ci ca și număr, gen procese verbale), apare tot mai frecvent și idea trădărilor la cel mai înalt nivel. Subiectul zilei este rateul lui Mircea Geoană din 2009, rateu care să fi fost datorat unor trădări de la palierele cele mai înalte din PSD. Printre cei considerați trădători de unii se numără nume grele de oameni puternici din PSD, precum Ponta, Dragnea, Hrebenciuc.
Eu nu sunt un adept al teoriei conspirației, dar cred că multe dintre lucrurile inexplicabile din politica românească ascund trădări sau, dacă vreți, înțelegeri de culise. Ele au ascuns interesele reale ale celor care se afișau ca și susținători ai lui Geoană.
Ponta l-ar fi putut trăda pe Geoană, ca să-i ia locul. Ceea ce s-a și întâmplat. La fel și Dragnea, care a ajuns și el mai apoi șeful PSD. Deconspirarea totală ar putea veni doar de la cei care au fost parte în aceste trădări, emițători sau receptori de informații strategice și confidențiale.
Ca în teoria comunicării.
Până acum, acest lucru nu s-a întâmplat și nici nu știm dacă se va întâmpla. Dar suspiciunea planează, iar istoria știm cum s-a scris.
Dar, dacă în 2009 alte lucruri și oameni au decis sau nu rezultatul votului, putem crede că așa au stat lucrurile și în 2014?
E doar o întrebare.
Cât depre trădare și înțelegeri, ele există cu duiumul în politică. Nici nu e nevoie să mergem până la nivelul cel mai înalt. E suficient să ne uităm în zona noastră, în județul nostru.
Cum pot fi unele organizații atât de slabe mulți ani la rând, cum pot alții să câștige mandate la infinit?
Explicația este în aceste înțelegeri și trădări despre care vorbim acum. Înțelegeri care se duc până sus de tot. Atât de sus, încât putem lesne să acredităm idea unei împărțiri a tortului din vârful piramidei. Cred că se dau un fel de garanții. Vă lăsăm acolo, ca să ne lăsați aici. Să aibă fiecare câte ceva. Și evident, nu chiar la fel. Depinde de moment.
Revenind însă la voturi și ceea ce se poate întâmpla în urma numărării lor. Este clar că servicii și alte instituții ale puterii statului își fac propriile calcule și acționează de o parte sau de alta. Și, conform spuselor unora care au fost prin culisele puterii, vezi dezvăluirile lui Dan Andronic, o fac decisiv.
Și în funcție de asta se înclină balanța într-un fel sau altul. În 2009, s-a înclinat pentru Băsescu, iar în 2014, pentru Iohannis. Deși în 2014, jocurile păreau făcute pentru Ponta.
Nu știu să spun care a fost ajutat mai mult sau mai puțin, dar ce pot să spun sigur este că în politică vor exista întodeauna trădări și trădători. Și chiar și înțelegeri pe voturile noastre.
De aia unii se întreabă sincer dacă votul lor contează cu adevărat.
Nicu Tașcă
