Puterea unui singur leu
Azi am ales să donez 25 de lei pentru Comunitatea Declic.
De ce? Pentru că banii contează mai ales atunci când sunt folosiţi pentru obiective bune!
Ştiu din proprie experienţă că fără un leu, un singur leu, nu ai să poţi să faci nimic din ce-ţi propui.
Iar ce-şi propun aceşti oameni se înscrie în linia celor mai mulţi dintre noi: justiţie!
Numai că justiţia nu se poate face fără bani, legea nu se poate pune în aplicare fără bani, nimeni nu te bagă în seamă fără bani, nici măcar avocaţii! De asta au nevoie de bani!
Poţi să-i ai, banii, dar dacă nu sunt la tine… eşti nebăgat în seamă!
Ultima dată când mi-am preschimbat permisul auto, după ce am trecut toate examenele medicale şi am obţinut parafele am aşteptat două ore la rând la Direcţia Regim Permise de Conducere etc. Acolo mi s-a spus că-mi lipseşte parafa şefului de Clinică (în paranteză arăt că nimeni nu a spus nimic despre aşa ceva ACASĂ, dar să lăsăm această scăpare!).
În timp de câteva ore am refăcut analizele în municipiul reşedinţă de judeţ, am plătit din nou Fişa şi m-am reîntors la Direcţia Regim Permise de Conducere etc. Coada era imensă şi din vorbă în vorbă am constatat că-mi lipsea un leu, un singur leu ca să pot să-mi preschimb permisul. Era vorba de taxă!
Nu ar fi fost nicio problemă, dar întâmplarea a făcut să-mi las cardul în garaj. De ce? Nu ştiu!
Fiind sub demnitatea mea să cer vreunui necunoscut UN LEU am fugit repede la una dintre instituţiile judeţene unde aveam nişte prieteni. Cum nu puteam să cer împrumut un leu sau zece lei am cerut 200 de lei, suma părându-mi-se onorabilă pentru a ieşi din încurcătură!
M-am reîntors la Direcţia Regim Permise de Conducere etc cu câteva minute după sistarea programului.
Aveam Fişa completă, aveam de peste 200 de ori câte un leu, dar nu mai aveam timp la dispoziţie!
Inutil să mai spun că până la ieşirea din Deva, în giratoriul de la Auchan, simţeam că explodez.
Mi-am dat seama de situaţie şi am început să râd cum nu mai râsesem de mult. Râdeam cu lacrimi conştientizând că pentru un leu mă împrumutasem 200 de lei, făcusem un drum de aproape 200 de km dus-întors şi apoi, a doua zi, îl refăceam.
Socotind, cel puţin pe mine, un leu a ajuns la 200 de lei, aproape 400 de kilometrii, două zile pierdute şi un car de nervi! (plus o doză de râs, cam amar… dar am râs!)
În acest fel am ajuns să cunosc puterea unui singur leu! E foarte mică atunci când ai leii la tine, e foarte mare atunci când nu îi ai!
Din acel moment am mereu în buzunare, în torpedoul maşinii, în sacouri câte un leu. Dragul meu leu!
De aceea vă rog să donaţi celor care au nevoie. Chiar dacă nu conştientizaţi puterea micii donaţii ea este enormă atunci când se adaugă altora, şi altora, şi altora…
Valentin Fulger
