România inflamată
De Ziua Culturii Naționale, pare că România a intrat într-o perioadă a inflamării colective. Ca un făcut, în țara noastră protestele au loc aproape întotdeuna iarna, atunci când prezența în stradă nu este deloc plăcută.
De câteva zile, agricultorii și transportatorii încearcă să pătrundă în București, iar războiul nervilor cu autoritățile și forțele de ordine continuă. Aseară, de exemplu, părea că protestele se vor întinde, orașe precum Craiova, Târgu Jiu și chiar Petroșani intraseră pe lista orașelor în care cetățenii țin să-și manifeste nemulțumirea în trafic, îngreunându-l.
Nemulțumirile nu sunt peste tot aceleași, dar sunt și elemente comune. Prețurile uriașe pe care le plătim cu toții la RCA par să fie pe lista nemulțumirilor peste tot. E vorba, așadar, de prețurile tot mai mari la diverse produse, printre care și asigurările.
Gradul de nemulțumire al diverselor categorii socio-profesionale este foarte mare. Poate cel mai mare la un început de an electoral. Și nu e vorba despre orice fel de an electoral, ci de anul plin de alegeri. Anul în care politicienii ar trebui să se poarte cu mănuși extrem de fine cu noi.
De ce nu o fac? Poate pentru că nu prea mai pot. Nu mai pot oferi aproape nimic, întrucât s-au împrumutat excesiv și nu vor să modernizeze statul, nu vor în ruptul capului să îl facă suplu și eficient.
Evident, motivele inactivității lor sunt tot electorale. Nu vor să taie cheltuielile excesive ale statului din cauza fricii pierderii voturilor.
Dar ceea ce îi bucură pe clienții politici (etatismul) îi enervează la culme pe alții (în special pe cei care sunt în stradă și pe cei care vor ieși de acum).
Dacă am vedea România ca un corp, atunci am putea spune că are o inflamație care pare că se extinde tot mai mult. Vor fi capabili politicienii s-o trateze?
Asta fără bastoanele și puștile jandarmilor, desigur.
Voi reveni.
Nicu Tașcă
