Şcoala Altfel I
Copii, copii…
Domnul învăţător ridică mâinile deasupra capului şi le flutură prietenos! Clasa făcu linişte: Azi, vă propun ca săptămâna dedicată „Şcolii Altfel” să fie cu adevărat diferită! Vreţi?
Zeci de copii se ridicară în picioare şi strigară plini de elan: Daaaa, vreeem, vreeem…
Domnul învăţător continuă: M-am gândit să vizităm o fermă de bovine!
Copiii erau fericiţi şi strigau puternic: Uraaaa, uraaaa… Se felicitau şi se îmbărbătau reciproc: O să vedem nişte vaci! Şi nişte boi! completau ceilalţi. Uraaaa….
Vaci şi boi, imagini blânde ale copilăriei lipsite de griji!
Zilele de week-end se scurseră repede. Luni, în faţa microbuzului, zeci de copii cu rucsacurile în spate se înghesuiau fericiţi şi repetau: O să vedem boi! Şi vaci, adăugau alţii… De rasă, ziceau fetele mai informate…
Ferma de bovine era sus pe deal, sub muntele cu creste învelite în alb. Dealul era străjuit de un brădet frumos.
Ce bine că nu e gheaţă, gândi Învăţătorul, pe drumul ăsta şerpuit e foarte uşor să aluneci, să te pierzi…
Ajunşi sus pe deal, fură primiţi de doamna Angela, o femeie aprigă ce ştia tot ce trebuie despre vaci şi despre boi.
După schimbul de amabilităţi, doamna Angela care simţi de la prima vedere că putea să rezoneze cu învăţătorul îi destăinui enigmatic şi şoptit, uitându-se în dreapta şi în stânga: Domn proofeessoor, vreau să vă arăt nişte booi şi nişte vaaci, ce merită văzuţi!
Învăţătorul nu spuse nimic. Ridică din umeri lipsit de reacţie. Doamna Angela îi conduse pe toţi pe lângă diferite staule şi saivane, care mai de care vopsite şi atrăgătoare pentru vizitatori din Deal…
Se opri lângă un ţarc larg şi plin de balegi, dominat de un bou slaaab, înalt şi alb cu o şargă ce trecea pe după grumaz de două ori ca un fular de şmecher bătrân, ce sta într-o poziţie nefirească. Într-un anumit fel boul stătea în şezut. Cu picioarele din faţă era proptit în copite, iar pe partea dreaptă era rezemat de gard. Capul cu coarne tocite i se bălăngănea ritmic parcă bătut de vânt. Cornul drept i se lovea ritmic de gardul de lemn: poc…poc…poc…poc…poc…
Învăţătorul ripostă: Doamnă Angela, copiii nu ar trebuie să vadă aşa ceva. E revoltător. De ce nu îl trimiteţi la abator?Parcă ar fi mâncat de limbrici…
Femeia interveni imediat: Ăăăstaaa? Cel mai mare şi mai frumos bou de pe deal. Ce bou a fost ăsta la viaţa lui, maaamăăă, mamă, zise Angela dând din cap convingător. Cu toţi limbricii lui a scăpat odată din ţarc şi s-a întors cu Mary şi Boby după el. Ăsta bou adevărat, domn Învăţător… bou, bou… dar cu lipici.
Cu lipici sau cu limbrici? suna ca un dangăt de clopot în mintea învăţătorului. Îşi suprimă gândurile rele…
Învăţătorul replică scârbit şi contrariat: Aveţi dovezi?
Angela începu să râdă sacadat, aproape că îşi pierdu suflul.
Într-un final îşi reveni: Dovezi? Ciocoflenderul a lăsat dovezi peste tot. Odată, începu Angela, a lăsat boul dracului, din cauza febrei de montă, uşa deschisă la nişa din saivan, iar îngrijitoare a intrat peste el şi juninca Mary… A foost ne-bu-ni-e… Făceau Monica Lewinsky, bovinele dracului…
Gata, Doamnă Angela, întrerupse învăţătorul destăinuirile şefei de fermă, nu mai vreau să aud nimic de boul acesta. Alţii mai aveţi?
Angela îl privi cu drag: Dacă mai avem!? Cică, dacă mai avem! rădea chicotit Angela … Dealul e plin, surâse fericită în mintea ei şefa de fermă Angela.
Să mergem mai departe, domnule învăţător, arăta cu mâinile largi Angelica, să vedem şi alţi boi sau alte vaci.
Valentin Fulger
