Scrisoare către un prieten drag (1)

Sunt prieten cu Valentin Fulger de aproximativ 20 de ani. Mi-a fost mai întâi profesor, la prima facultate. Din 2003, de la înființarea Jurnalului Văii Jiului, îmi este colaborator apropiat, cu mențiunea că a fost alături de mine și în coloana de pe prima pagină, atunci când am condus Cotidianul Matinal. Ba chiar mi-a făcut onoarea de a scrie prefața primei mele cărți.

Prin urmare, veți înțelege că polemiciile noastre sunt absolut amicale, dar sperăm pe placul dumneavoastră.

Stimate domnule profesor (titlu de care mă voi bucura în curând și eu din gura dumneavoastră),

Drag prieten,

Mă simt dator să-ți mărturisesc cum s-a născut postarea care a generat articolul tău ”Securiştii bunelor maniere!”.

Mă aflam într-un părculeț din imediata apropiere a Gării de Nord din București, după ce cu doar câteva minute înainte mă intersectasem frontal cu coloana oficială a Președintelui Klaus Iohannis.

Ca orice tânăr (atât cât mai sunt după câteva zile în Vama Veche) care are puțin timp de umplut, mă plimbam cu degetul arătător pe ecranul telefonului deschis, evident, pe Facebook.

Am dat peste un articol din Epoch Times România, intitulat ”Lăzăroiu: Stângăciile lui Cîţu în explicarea umbrelor din trecut şi aroganţa cu care răspunde la întrebări îmi dau speranţe”.

Cred că afinitatea mea pentru tine este cu deja cunoscută, iar cea pentru colegul nostru de profesie Sebastian Lăzăroiu vine din urmă.

După ce am citit articolul, mi-am amintit instantaneu de pariul nostru public, care se apropie de scadență.

Așa s-a născut postarea.

Am plecat, după alte ore, din nou la drum.

Eram în cel mai negru moment al zilei.  După o aglomerație stranie pe autostrada București- Piteșți, intrasem într-un blocaj pe Dealul Negru. Atunci am văzut mail-ul cu articolul tău și m-ai și înștiințat de el. Am promis că mă voi ocupa de el când ajung.

Deși era miezul nopți când am ajuns, și contabilizam 18 ore pe drum, mi-am respectat cuvântul. Am citit și am zâmbit, dar l-am și postat imediat. Și-am scris chiar și un sms.

M-a bucurat, evident, reacția rapidă pe care ai avut-o, cât și că, deși nu ai facebook, ești foarte informat de ceea ce se întâmplă pe renumitea rețea de socializare.

Și mai mult mă bucură, însă, că putem purta această polemică în văzul tuturor celor care ne urmăresc (împreună sau separat) și după două decenii grele ne putem exprima public la fel de liber.

Cu prietenie,

Nicu Tașcă

P.S. Revin cu detaliile pariului, dar și cu alte comentarii.

Citește și Securiştii bunelor maniere!