Scrisoare deschisă către Ministrul Învăţământului
(re)Începe şcoala. Dar începe bine?
Multă lume a aşteptat revenirea la normalitate după pandemie, dar normalitatea nu înseamnă revenirea fără nod la ce a fost înainte. În viaţa socială, şi mai ales cea care ţine de psihic, nu există o liniaritate fără noduri.
Am analizat în aceste zile, în urma contactelor pe care le-am avut cu diverşi actori implicaţi în piesa care începe de luni 10 mai 2021, o serie de reacţii şi răspunsuri, şi pe baza lor vă spun cu certitudine că dacă ar fi depins de mine nu aş fi deschis şcoala până în septembrie 2021.
De ce?
Pentru că aceşti copii au suferit de-a lungul unui an (şi mai bine, chiar!) traume multiple.
Unu: Au fost extraşi din mediul şcolar care le asigura socializarea şi li s-a impus izolarea.
Doi: Au fost supuşi, fără nicio pregătire psihologică şi digitală, unui proces de instrucţie educaţională pe care nu o cunoşteau.
Trei: Au fost readuşi la şcoală în septembrie 2020, cu mască şi dezinfectanţi ca şi pe o planetă străină, şi apoi „reîncarceraţi”, după o lună, în propriile domicilii. Adică revenire la izolare…
Patru: Acum sunt readuşi la şcoală fără nicio certitudine că va fi bine, doar cu speranţa că poate…
Cinci: De când s-a dat verde la şcoală, cu rata de infectare, am urmărit reacţiile copiilor în mediul online, fizic, dar şi pe cele ale părinţilor. Copiii, mulţi dintre ei, au un şoc, generat de revenirea la şcoală..
Sunt adeptul revenirii la şcoală, dar nu oricum!
Această generaţie traumatizată de pandemie dacă va fi băgată direct în lucrări, teze, examene va sucomba!
Este necesar ca aducerea lor la şcoală să fie una care să elimine frica…
Nu ştiu în ce măsură s-a eliminat frica, dar ar fi trebuit ca prima săptămână de şcoală să fie una a psihologilor şi consilierilor şcolari. A apropierii dintre profesori şi elevi.
Dacă se va merge pe viziunea unui fost ministru al educaţiei, Funeriu, care declara că În definitiv, şcoala nu trebuie să producă plăcere, vom avea mii de cazuri de elevi care vor suferi de depresie.
De aceea, din acest moment, mă declar împotriva reînceperii şcolii care să-i bage direct în evaluări.
Nu sunt naiv, dar învăţământul are mulţi indivizi lipsiţi de empatie.
Mi-e groază de ce se poate întâmpla în sălile de curs, cu astfel de eşuaţi care se văd în postura de profesori, după un an de zile.
Personal, dacă aş fi ministru al învăţământului, aş provoca o lună de consiliere psihosocială.
Nicidecum lucrări sau teze.
Aş lua în calcul că am în sarcină milioane de copii pe care îi pot traumatiza, şi pentru nişte lucrări/teze fără relevanţă nu mi-aş asuma aşa ceva.
Salvaţi copiii noştri, domnule ministru!
Valentin Fulger
Felicitări! Mai bine de atât nici ca se putea! Aveți perfecta dreptate!