Stânga lui Calache
Dacă cineva crede că în România există vreun partid de stânga, ori nu ştie carte, ori are creier de copil. Argumentele pe care le pot aduce în favoarea judecăţii de mai sus sunt multe, dar mă opresc la două. Primul este că nici un lider european de stânga nu duce o viaţă de miliardar, şi nu este milionar, ca să nu mai amintesc că nici măcar liderii partidelor de dreapta nu îndrăznesc să afişeze mai mult decât este necesar din averea personală. Fiind pe deplin conştienţi că un astfel de fapt dă rău la public. Dau aici ca exemplu pe Angela Merkel, care locuieşte într-o căsuţă cu gard de lemn şi cărămidă, nici vorbă de vreo vilă, domeniu, lac, alei asfaltate, marmură sau gresie italiană…
Un al doilea argument este cel al liderului Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, Pedro Sanchez, care a reuşit să dărâme guvernul lui Mariano Rajoy. În condiţiile în care Rajoy este cel care a reuşit să menţină Spania unită prin acţiuni hotărâte împotriva secesionismului catalan. De ce a reuşit Sanchez, ca lider de partid socialist, într-o ţară profund capitalistă şi mai ales monarhistă, să conducă un guvern? Din cauză de credibilitate şi seriozitate!
Sanchez şi partidul socialist pe care-l conduce a reuşit această performanţă pentru că au contrabalansat ca imagine Partidul Popular al lui Rajoy, care în urma unui scandal de corupţie şi a procesului care a urmat a încasat prin unii dintre aleşii săi şi activiştii din teritoriu nu mai puţin de 351 de ani de închisoare!
De reţinut motivarea justiţiei spaniole: între partid şi un grup privat s-a creat „un sistem autentic şi eficient de corupţie instituţională prin intermediul unor mecanisme de manipulare a contractelor publice”.
Câtă asemănare cu Teldrum, nu-i aşa? Şi totuşi câtă deosebire între Spania şi România! În Spania, un partid etichetat ca şi corupt pierde puterea în mod automat, în urma unei sentinţe a justiţiei. În România, un lider de partid condamnat de justiţie pentru fraude electorale (în condiţiile în care alegerile libere sunt esenţa democraţiei) ajunge erou naţional, face şi desface guverne, propune premieri, demite proprii premieri, şefi de agenţii şi de judeţe, transformă Curtea Constituţională într-o adunătură de politruci jalnici, dă cu tifla Preşedintelui, Comisiei Europene, nouă tuturor…
În România nu există partid de stânga, ci doar profitori de stânga. Multă vreme în România stânga politică va avea boala lui Calache: mâncă bine, bea bine, petrece bine, doarme mult şi muncă ioc!
Mai trist şi fără de speranţă este că nu avem nici măcar un partid de dreapta. Cei care cred contrariul, ori nu ştiu carte, ori au creier de copil. Stânga ori dreapta românească, aceiaşi mizerie, acelaşi USL toxic care a dărâmat România prin sărutul pe gură dintre PSD şi PNL.
Valentin Fulger
