Supravieţuitor în ţinutul România
Poate că nu aş fi scris acest articol dacă dimineaţa nu ar fi fost „spartă” de o ştire cu un caracter banal deja în România. Fiul fostului şef de la Combaterea Criminalităţii din Braşov a fost arestat pentru trafic de droguri.
De mult timp atrag atenţia că România este un Stat Mafiot, căpuşat de copiii interlopilor şi mafioţilor care se plasează pe funcţii de conducere în acest ţinut, că Stat nu-i mai pot spune.
Dacă nefericitul asta de Şef al AntiMafia nu a reuşit să combată mafiotul de la el din casă, credeţi că a putut să combată Mafia de la stradă?
Să fim serioşi!
În ţinutul cunoscut sub denumirea de România, ţinut populat de o federaţie de clanuri interlope, trăirea s-a transformat în supravieţuire.
Mafia care a transformat un Stat într-un ţinut are în palmares şi alte realizări.
Dacă mergi la pompă la combustibili, litrul are 900 de mililitrii sau mai puţin. Kilometrul de drum asfaltat românesc are între 850 şi 900 de metri. Dacă încarci o butelie GPL s-ar putea să ai surpriza că este mai mult aer comprimat decât e normal.
La magazine trebuie să fi atent la promoţii pentru că produsele sunt mai scumpe decât în afara promoţiei. La fel, trebuie să fi atent la perioadele de garanţie a produselor pentru ca supraetichetarea (lipirea unor etichete mincinoase) prelungeşte durata unui produs expirat cu săptămâni sau luni de zile.
Casa de asigurări de sănătate nu acordă ajutoarele necesare în tratamente medicale celor în nevoie, în schimb sunt decontate medicamentaţii şi intervenţii chirurgicale fictive în sume de milioane de dolari.
Nici nu ştiu dacă mai trebuie să continui. Dacă mai am puterea necesară in ficat de a face faţă atâtor mizerii.
Sub ochii noştri se „înarmează” armata României cu table ruginite pe care dăm jumătate de miliard de euro, în timp ce prietenii noştri din EU renunţă la table pentru că deveniseră inutile, un pericol pentru piloţi şi populaţie. Dar în ţinut este ok!
Furtul de doctorate a ajuns un obicei atât de normal încât orice dezvăluire a unui plagiat este o banalitate precum salutul. Falsificarea diplomelor de studii superioare în baza cărora numeroşi escroci au ocupat poziţii în economia românească este de asemenea un fapt divers.
Am ajuns să-i furăm până şi pe aliaţii noştri strategici, prietenii americani, cu milioane de euro prin sustragerea de combustibili de la baza din Kogălniceanu.
O astfel de întâmplare îmi arată nu doar respectul nostru faţă de prieteni, ci şi reversul medaliei: părerea lor despre noi.
Dacă vor renunţa la scutul de la Deveselu să fiţi siguri ca va conta într-un procent anume şi furtul practicat la adresa lor.
Imaginaţi-vă că suntem într-o pădure. Nu ne-am limitat să furăm de la animăluţe nonletale, ci ne-am lăcomit să furăm de la Leu, prădătorul suprem. Asta am făcut cu SUA.
Acest lucru arată plăcerea furtului în România, faptul că el face parte din ADN-ul acestei federaţii de clanuri interlope, că se fură orice de la oricine indiferent de risc. Este indicatorul unei mutaţii congenitale grave la nivel de conştiinţă: plăcerea furtului şi a înşelăciunii.
Şi ne mai mirăm că există această părere despre România şi români, că suntem evitaţi şi că ne evităm între noi pentru că ştim câte parale facem.
Ne mirăm că austriecii ne-au tăiat pădurile? Că toate gunoaiele din Europa sau Canada ajung în portul Constanta?
Nu vă miraţi, primim ce merităm, suntem reflecţia noastră în ochii lor, în mintea lor.
Şi totuşi, pentru a încheia optimist, suntem în ţara lucrului bine făcut!
Valentin Fulger
