Țara în care nicăieri nu ești în siguranță
Tocmai s-au comemorat 12 ani de la explozia din Mina Petrila din 15 noiembrie 2008.
Încep de acolo și nu dinainte, pentru că mina a fost dintotdeauna un loc periculos. Și știm bine că tributul plătit în vieți omenești este foarte mare.
Astăzi, mineritul a devenit marginal (doar politicienii populiști mai bat monedă pe el), dar oricând o tragedie poate avea loc în subteran.
De atunci însă, România a devenit un loc periculos. În totalitate. A fost Maternitatea Giulești, unde mai mulți nou născuți aveau să simtă cum e să te naști în România, unii dintre ei n-au mai apucat să conștientizeze nimic. S-au dus pur și simplu, pentru că au fost în mâinile unui stat neputincios.
Despre Colectiv s-a vorbit mult și se va mai vorbi. A făcut cel mai mare număr de victime de după Revoluția din 1989.
De câteva zile capul de afiș îl ține Piatra Neamț. În urma acestei tragedi am aflat că la ATI se poate muri și din altă cauză decât de boală.
Exploziile și focul sunt în toate mediile în România. Nicăieri nu suntem în siguranță. Asta ne oferă statul nostru. Statul pe care îl plătim scump din banii noștri.
Și ca să înțelegem și mai bine cum stă treaba în România, vine ministrul Tătaru și ne spune că noi suntem de vină pentru că am acceptat.
Halal stat, halal politicieni!
P.S. Dacă nu ați înțeles încă, trebuie să vă spun că în România suntem pe cont propriu. În România, doar Dumnezeu ne poate apăra. Nicidecum statul.
Nicu Tașcă
