Titluri și subiectivism

Decernarea titlurilor de Cetățean de Onoare al Municipiului Petroșani pare că a intrat într-o zonă a controverselor. Poate și pentru că există o dorință nestăvilită ca posesorii acestor titluri să formeze o masă și nu o elită.

De altfel, se recunoaște că frații unguri de la Varpalota (Edi Wersanski știe despre ce vorbesc) fac un cetățean de onoare pe mandat. Acolo, cred eu, putem vorbi despre o elită. La noi, ca la noi.

Numai că, pare că lucrurile nu mai merg ca unse. Cel puțin nu acum.

După ce m-a certat rău de tot, pe Facebook și nu numai, pentru că am îndrăznit să ridic suspiciuni în cazul acordării titlului domnului Septimiu Krausz, acum a venit rândul lui Valeriu Butulescu să se opună acordării aceluiași titlu, de data asta lui Ion Ranța. Acesta din urma a fost propus de consilierii PSD, iar obiecțiile lui Butulescu i-au deranjat profund pe pesediști. Numai că opoziția domnului Butulescu este una de considerent personal, pur subiectiv și nu obiectiv, cum ne-am aștepta din partea sa, ca ales al comunității.

Ranța l-a turnat și l-a lăsat fără serviciu, zice Butulescu.

Din considerente de colegialitate, ceilalți consilieri au manifestat empatie față de pățania liberalului, care a avut loc în urmă cu mai multe decenii, iar titlul lui Ranța a fost pus pe ”hold”. Discuția lansată de mine, care l-a deranjat profund pe domnul Butulescu (mă întreb în continuare de ce), n-a avut la bază chestiuni personale, ci lucruri care se cunosc foarte bine din biografia profesorului Krausz.

Nu aș vrea să cred că titlurile de cetățean de onoare sunt împărțite în funcție de relația pe care cei propuși au avut-o cu Valeriu Butulescu. Adică Septimiu Krausz, care i-a fost și îi este prieten, merită, iar Ranța, care l-ar fi turnat, nu.

E oricum cam ciudat.

Nu-mi dă pace nici mărturisirea lui, conform căreia ar mai fi ridicat mâna și pentru alți turnători. Adică, prin această zicere recunoaște că a aprobat acordarea de titluri onorante unor oameni care au probleme grave în trecutul lor.  Numai pentru că nu l-au turnat pe el, nu e nicio problemă, chiar dacă i-au turnat pe alții. Cât subiectivism!

Există, așadar, turnători buni și turnători răi, în funcți de relația lor cu Valeriu Butulescu. E la fel ca în povestea cu securistul bun și securistul rău. Pentru cei care nu știu, securistul rău te bătea ”de-ți mergeau fulgii”, iar secursitul bun venea cu angajamentul ”la semnat”.

Până și recursul la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) e nepertinent. Există securiști și turnători notorii care au certificat de ”bună purtare” de la CNSAS. Ca să nu mai spun că apelul la instituția amintită vine într-un moment în care pârghiile acesteia sunt inexistente.

Ca un pronostic, Ion Ranța va primi ceritificat ”de băiat bun”, chiar dacă Butulescu are amintiri triste.

Atunci să te văd, domnule!

Îi vei face laudatio lui Ranța?

Nicu Tașcă