Valea Jiului după „celebra”OUG Nr. 22/1997
La 08 septembrie a.c. se împlinesc 22 ani de când s-a dat startul sfârșitului mineritului (08 septembrie 1997) în România, și implicit și în Valea Jiului, prin „celebra” Ordonanță de Urgență Nr. 22 a Guverului Ciorbea, când peste 20 mii de angajați și-au pierdut locurile de muncă numai în Valea Jiului !
Disponibilizările au continuat și în următorii ani până au mai rămas în prezent circa 2500 de angajați din cei 55 mii care lucrau în urmă cu 22 de ani în mineritul Văii Jiului. Dezastrul produs de masivele disponibilizări nu a întârziat să apară, făcând ca Valea Jiului să revină la numele de „Valea Plângerii”.
Ultimele zvâcniri ale mineritului din această zonă se găsesc la cele două mine viabile (Livezeni și Vulcan) care au mai rămas din cele 12 ce funcționau până la concedierile colective din anul 1997, an fatidic pentru mineritul Văii Jiului.
Cu ajutorul unor politicieni aflați la putere, (urmând exemplul lui Victor Ciorbea care urmează să primească în această lună o pensie specială de 36.000 lei/lună), prin diferite mijloace de ademenire și aceste două mine vor fi închise, așa cum au fost închise și celelalte 10.
Toți politicienii care au trecut prin Valea Jiului nu au făcut nimic pentru această zonă, decât promisiuni mincinoase, mai ales în campaniile electorale când cereau votul. Valea Jiului a devenit una din cele mai sărace zone din țară. Depopularea Văii Jiului este evidentă. Nu peste mult timp în Valea Jiului vor rămâne locuințe goale, iar singurii locuitori vor fi pensionarii care și ei se vor rări pe cale naturală.
Petre Lungoci
