Valea Jiului sau doar… valea (de aici)?

Odată cu trecerea anilor am învăţat să privesc înţelegător şi să zâmbesc aprobator atunci când diferite personaje îmi propun să-mi fie bine (ca să nu-mi fie rău, desigur!). Extrapolez acum această stare la nivel de colectivitate. La cea a Văii Jiului!

Generaţia mea, a adulţilor trecuţi de 40 de ani, a fost beneficiara unor multiple propuneri de bine, aici în Valea Jiului. De dinainte de 1989, căci suntem vechi, ni s-a spus şi ni s-a indus ideea că trebuie să fim pregătiţi. Apoi, după 1989 s-a reluat şi mai cu entuziasm lozinca: să fim pregătiţi! Pregătiţi pentru ce? Pentru schimbare, evident!

După 30 de ani, ca trăitori în Valea Jiului, aveţi impresia că am fost pregătiţi cu ceva sau cumva pentru schimbările care au venit tăvălug peste noi?

Mi-am dat seama că ideea cu pregătirea era doar ceva din vocabularul unor gargaragii ce au făcut carieră politică şi averi pe spatele naivilor cărora le propovăduiau binele…

În lumea de după 1989 şi mai ales în zilele noastre nu mai ţine fenta cu să fim pregătiţi! Realităţile sociale, economice şi politice sunt atât de fluide încât cuvântul de ordine este Adaptare, nicidecum pregătire! Căci nu ştim pentru ce să ne pregătim, şi mai ales cei care ne conduc au dovedit că habar nu au avut despre ce va urma să fie! Cum naiba să ne şi pregătească?

Valea Jiului a fost un imens laborator de propuneri şi experimente venite şi făcute din mai toate părţile. S-au elaborat proiecte, studii şi strategii care mai de care mai generoase cu viitorul Văii Jiului. Rezultatul tuturor? EŞEC pe toată linia, tradus în şomaj, sărăcie, deprofesionalizarea forţei de muncă şi depopulare!

Nu sunt sceptic, sunt realist! Nu mai cred în comisii şi proiecte, în studii şi strategii! Mă Adaptez! Vă întrebaţi cum? Iată cum:

În anii 90 am citit o carte care avea un titlu care la vremea respectivă mi s-a părut brutal, chiar jignitor: Cât costă un copil? În paginile cărţii autorul expunea o realitate proprie lumii occidentale, acolo unde aducerea unui copil pe lume se traduce nu doar în costuri emoţionale ci şi financiare. Autorii arătau că pregătirea pentru apariţia copilului, naşterea lui, hrana, îngrijirea, educarea etc, toate la un loc adunate conduceau la sume de ordinul a zeci sau poate sute de mii de dolari.

Acum câteva săptămâni, Valea Jiului a fost, a câta oară?, fericita beneficiară a unui nou studiu care anunţa pompos că, dacă îi vom urma directivele, prosperitatea va musti pe la toate colţurile: vor apare ferme bio unde văcuţele vor alerga fericite iar cartofii vor creşte cât pepenii (în condiţiile în care Valea Jiului nu are decât 0,8% din terenul arabil al judeţului Hunedoara; dar de ce să ne opunem fericirii cu astfel de realităţi?), se vor ivi din pământ din iarbă verde fel de fel de făbricuţe care vor exploata resursele lemnoase ale zonei (în contradicţie cu ideea transformării Văii într-o zonă turistică; dar de ce să fiu retrograd şi să mă opun frumoaselor perspective?), se vor naşte copii cu duiumul, căci tinerii se vor îngrămădi să vină /sau să se reîntoarcă în Vale pentru a participa la campionatul antreprenorilor (dar de ce să vin eu ca Gică contra şi să arăt că 90% dintre tinerii din Vale vor să plece în marile oraşe? De ce?) etc etc etc.

Uite că eu nu cred, chiar dacă îmi voi primi tainul de  înjurături, în astfel de Poveşti de adormit copiii. De ce? Pentru că: 1) am învăţat că nişte şmecheri fac bani de ordinul a sute de mii de euro de pe urma fabulaţiilor pe care le aştern pe hârtie clamând că doresc binele Văii Jiului (hai, pardon!); 2) pentru că revenind la cartea de care v-am amintit este imposibil să readuci în Vale oameni care au plecat, să nască aici copii şi să-i îndemne să rămână aici. Până cresc şi produc bunuri şi plus valoare aceşti copii trec, în varianta ideală că tot ce spun aceşti şmecheri s-ar realiza, în jur de 20 de ani. Şi consumă, nu produc! Timp pe care nu-l mai avem la dispoziţie, şi cred că pe acest aspect suntem de acord!

Am spus că în realitatea lumii de azi nu trebuie să fim pregătiţi, ci ADAPTABILI. Transformarea Văii în paradis turistic, în zonă agricolă, în şi în şi în este tributară unor zeci de ani.

Eu propun, în virtutea adaptării, o soluţie la îndemână cu impact imediat! Valea Jiului are nevoie  de bani pentru a exista pe mai departe! Cea mai sigură sursă de venit este pensia! Valea trebuie să se transforme într-o regiune care să ofere o mai mare calitate a vieţii decât alte zone urbane din ţară. Ea trebuie să devină atractivă pentru miile de pensionari plictisiţi, obosiţi şi stresaţi din marile oraşe. Valea poate să le devină refugiu. Este o soluţie salvatoare, de criză, de adaptare imediată! Toate veniturile acestor persoane s-ar injecta în venele economice ale Văii Jiului. Am primi un balon de oxigen economic nesperat pentru cel puţin două decenii. Timp în care …ne pregătim!

Altfel, o spun cu toată sinceritatea şi convingerea, Valea Jiului se va transforma pentru mulţi în … valea de aici!

Valentin Fulger