Votul cenzitar sau sistemul de credite sociale?
În urmă cu aproximativ 4 luni (https://gddhd.ro/actualitate/de-ce-sustin-votul-cenzitar-si-obligatoriu/) scriam, printre alţii, despre una dintre dilemele ridicate la nivel de problemă naţională şi care în zilele trecute am avut surpriza să constat că a creat o vâlvă aproape fără precedent prin repunerea ei pe tapet Este vorba despre votul universal versus votul cenzitar, dilemă readusă în discuţie de Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai mari formatori de opinie din România.
Concret, eu am considerat votul cenzitar ca vot cerebral care permite naţiunii să se reinventeze. El nu este o condamnare pe viaţă ci şansa fiecăruia de a exercita un drept în urma îndeplinirii unor obligaţii (să ai un anumit nivel educaţional, să nu ai datorii la stat, să nu ai condamnări penale, să fii angajat etc). Desigur că, se poate gândi un sistem bazat pe obligaţii multiple ce trebuie să fie îndeplinite simultan sau unul centrat pe o obligaţie fundamentală.
Cristian Tudor Popescu propunea ca nici un român care nu are bacalaureatul să nu voteze. Propunerea este una de bun simţ, dar utopică, partide precum PSD nefiind niciodată de acord cu o astfel de obligaţie ce condiţionează votul. Practic, şi-ar elimina mai mult de jumătate din electorat. Ar deveni un partid mic spre minuscul! Dar există şi o altă variantă viabilă. Una pe care domnii din PSD, care pe vremea lui Ponta idealizau China, pare să fie cât se poate de aplicabilă în aceasta lume informatizată (dar nu de prietenul PSD, Ghiţă Sebastian). Mă refer la introducerea Cardului de Credite Sociale, un fel de Cazier Personal Digital (în China el deja începe să funcţioneze experimental) în care sunt înscrise toate faptele tale reprobabile, de la amenzi de circulaţie, scandaluri în mijloace de transport în comun, ultraj la adresa bunelor moravuri, trafic sau consum de stupefiante, practicarea prostituţiei sau a proxenetismului, nivelul de şcolarizare, comportamentul în familie etc. Pe baza unui astfel de Cazier se calculează un punctaj general care îţi arată instantaneu dacă ai dreptul să votezi sau nu la alegerile respective.
Practic cei care manifestă tendinţe antisociale, atitudini şi comportamente ostile societăţii şi membrilor ei, care au un mod de viaţă parazit încurajând şi promovând comportamente de risc şi adicţii nu au voie să voteze – nu au voie să candideze. Punctajul este unul obiectiv, în funcţie de propriile tale fapte. În acest fel este oprită anularea a zeci de mii sau poate sute de mii de voturi care fac diferenţa, de către cei care se află pe contrasens din punct de vedere social.
Nu este nimic eliminatoriu sau discriminator în aşa ceva. La şcoală, elev sau student, dacă nu-ţi ştii lecţiile în mod sistematic nu treci clasa/anul de studii. Este ceva înjositor în aşa ceva sau un mod de selecţie valorică potrivit eforturilor şi meritelor? Dacă aplicăm un astfel de tratament elevilor şi studenţilor, ca să-i educăm şi să-i instruim profesional, de ce nu am putea să-l aplicăm în formele mai sus menţionate şi membrilor maturi ai societăţii? Într-un astfel de caz, se ajunge la discriminare, când ceri de la cei tineri performanţă, iar de la maturi şi vârstnici mai nimic. Doar să vină la vot…
Valentin Fulger
